Lourdes

Sanctuarul de la Lourdes, situat în sud-estul Franţei, este al treilea loc creştin vizitat din lume (după Vatican şi sanctuarul din Guadalupe). Aici ajung anual peste 6.000.000 de pelerini, dintre care 60.000 sunt bolnavi. Neînsemnata localitate dintre munţii Pirinei, aşezată pe malul stâng al râului Gave, devine celebră începând cu 11 februarie 1858.

În anul 1854, papa Pius al IX-lea a declarat oficial, la Roma, dogma Neprihănitei Zămisliri.

În iarna anului 1858, o fetiţă din Lourdes, Bernadeta Soubirous, fiind pe malul râului, lângă grota Massabielle, vede o "Doamnă frumoasă" în grotă. La început, Bernadeta nu ştia cine este, dar aceasta i-a spus în timpul uneia dintre apariţii, în dialectul patois, "Que soy era Immaculada Councepciou", adică "Eu sunt Neprihănita Zămislire". Bernadeta a reţinut expresia şi, repetând-o încontinuu ca să nu o uite, a mers direct la parohul satului, Dominique Peyramale. Acesta a înţeles că Bernadetei i s-a arătat Maica Domnului.

Au urmat o serie de 18 apariţii. La una dintre ele, ea a îndemnat-o pe fetiţă să scormonească şi să găsească un izvor lângă grota respectivă. În scurt timp, s-a constatat că apa acestuia are proprietăţi miraculoase. Tot mai mulţi oameni au început să se adune la locul apariţiilor, unde s-au produs apoi numeroase vindecări inexplicabile din punct de vedere medical. Primele dintre ele au avut loc în martie 1858: vindecarea unei femei care avea mâna dreaptă paralizată, Catherine Latapie, şi a unui bărbat orb, Louis Bouriette. Cu apa acestui izvor şi azi bolnavii pot face baie în spaţii special amenajate.

După cercetări amănunţite din partea Bisericii, apariţiile au fost recunoscute oficial ca fiind autentice, la 18 februarie 1862.

Locul principal al sanctuarului îl constituie grota apariţiilor, situată în partea dreaptă a sanctuarului, pe malul râului. Ulterior s-au construit aici trei bazilici. Prima, bazilica "Neprihănita Zămislire", construită în anul 1876, este situată deasupra grotei. Aceasta s-a dorit a fi capela pe care sfânta Fecioară a dorit-o în locul arătării. Sub aceasta se află cripta, ornată în întregime cu ex-voto-uri. Aici se păstrează o relicvă a sfintei Bernadeta.

A doua bazilică, în ordine cronologică, dar cea mai importantă pentru pelerini, este aceea a sfântului Rozariu, situată la nivelul solului. Este ornată în întregime cu mozaicuri policrome ce reprezintă misterele sfântului Rozariu. A fost consacrată în anul 1901.

A treia este bazilica "Sfântul Pius al X-lea", construită la subsol, sub esplanada sanctuarului, şi având dimensiuni impresionante: 201 m lungime, 81 m lăţime, 10 m înălţime. Suprafaţa totală este de 12.000 m2 şi poate primi 25.000 de persoane. Lucrările, proiectate de arhitectul Pierre Vago, au început la 18 martie 1956, iar consacrarea a fost celebrată de cardinalul Pierre Gerlier, la 25 martie 1958. Aici se celebrează, din mai până în octombrie, în fiecare miercuri şi duminică, Liturghie internaţională, iar în fiecare seară aici are loc binecuvântarea solemnă a bolnavilor pelerini.

În partea sudică a sanctuarului, pe colina Espélugues, pe un drum în serpentine, pe distanţă de 1.500 m, sunt amplasate staţiunile Căii cruci. Personajele, care au aproximativ 2 m înălţime, sunt în număr de 115 şi au fost realizate între anii 1901 şi 1912.

Mai merită atenţie: capela pentru spovezi, capela adoraţiei perpetue, biserica "Sfânta Bernadeta". De asemenea, se poate vizita casa în care a locuit familia Soubirous. În biserica parohială se poate vedea locul botezului Bernadetei, chiar dacă biserica veche a fost transformată şi mărită de parohul de atunci, Dominique Peyramale.

Pr. Iosif Dorcu