Spre aducere aminte

Fascinaţia chemării şi exigenţele ei.
Gânduri pentru preoţii tineri, după Sfântul Părinte papa Francisc

Tuturor responsabililor cu formarea preoţească, tuturor preoţilor şi tuturor tinerilor diaconi candidaţi la ordinul prezbiteratului, pace şi binecuvântare!

Adresându-se participanţilor la Adunarea Plenară a Congregaţiei pentru Cler chiar în prima zi a lunii iunie, luna Inimii Preasfinte - care pentru noi reprezintă momentul decisiv al absolvenţilor din seminarul nostru şi din alte seminarii, fiindcă atunci ei se prezintă în faţa episcopului pentru a-şi exprima hotărârea lor definitivă în urmarea lui Cristos -, Sfântul Părinte papa Francisc, în felul său surprinzător şi părintesc, a adresat celor chemaţi la preoţie, ca şi celor ce se ocupă de formarea lor, un adevărat mesaj mobilizator, ce reprezintă un program generos şi hotărât pentru toţi de a răspunde chemării sale de a fi astăzi păstori noi ai timpului nostru.

Acest program reiese din noul ghid al formării preoţeşti, document de o mare importanţă pentru "formarea integralităţii", promulgat recent de Congregaţia pentru Cler cu denumirea oficială de Ratio fundamentalis - adevărate norme pentru calea cea sigură şi autentică a formării preoţilor, adică a ucenicilor misionari.

Trăind în Biserica noastră locală acest moment al culegerii roadelor anilor de pregătire din întreaga perioadă de formare în seminar, ca şi în cadrul academic, consider că acest cuvânt adresat de Sfântul Părinte formatorilor, responsabililor cu formarea viitorilor apostoli, reprezintă un mare dar pentru fiecare candidat la sfânta Preoţie şi o garanţie a unui angajament spiritual şi pastoral rodnic şi binecuvântat, ce face din preoţie un ideal apostolic şi misionar.

Descoperim în cuvântul Sfântului Părinte fascinaţia adevărată a chemării la preoţie, dar şi exigenţele angajante pe care această slujire le comportă.

Făcând referire la toţi preoţii, dar mai ales la voi, dragi preoţi tineri care trăiţi bucuria începuturilor slujirii preoţeşti, permiteţi-mi şi să vă chem, împreună cu toţi cei care vă iubesc - pentru că nu trebuie să neglijăm şi mai ales să uităm misiunea voastră, a fiecăruia, pe care Sfântul Părinte o trasează întregii Biserici, adică formatorilor din seminarii, preoţilor din parohii şi mai ales celor dornici de a se bucura de o astfel de slujire -, să observaţi câteva căi absolut necesare şi benefice pentru a învinge orice dificultate şi a face rodnică această fericită alegere în a deveni şi a fi preoţii noi ai zilelor noastre.

Parcurgând cu atenţie acest cuvânt adresat Congregaţiei pentru Cler şi tuturor formatorilor ce au în Biserică o misiune aşa de importantă, veţi descoperi, dragi tineri, dragi candidaţi la sfânta Preoţie, un adevărat semn de preţuire şi un îndemn la o nobilă şi măreaţă slujire şi la o angajare tinerească pentru marele ideal al sfintei Preoţii, de care lumea are atâta nevoie.

Speranţele şi aşteptările Sfântului Părinte sunt şi aşteptările noastre, ale episcopilor şi formatorilor, şi cu aceste gânduri vă adresăm spre reflecţie şi trăire acest program de realizare a acestui ideal, propus de Sfântul Părinte în mesajul său:
- a te ruga fără încetare, într-o relaţie continuă cu Isus;
- a merge mereu, a nu te opri, a fi un adevărat pelerin de slujire;
- a împărtăşi cu inima că viaţa prezbiterului nu e un oficiu birocratic, ci o adevărată misiune la slujire.

Cu un astfel de program trasat aşa de simplu, dar profund, fiecare preot - în vârstă sau tânăr -, fiecare slujitor al altarului şi al poporului va simţi din plin bucuria slujirii şi a dăruirii, pentru că numai aşa preotul va putea fi asemenea marelui preot, Cristos, care "nu a venit să fie slujit, ci să slujească şi să-şi dea viaţa pentru cei mulţi" (cf. Mt 20,26-28).

În aceeaşi ordine de idei, permiteţi-mi să vă recomand şi sfaturile directe adresate celor prezenţi de papa Francisc cu ocazia întâlnirii sale cu preoţii şi cu persoanele consacrate, în cadrul vizitei sale pastorale la Genova. Această întâlnire s-a desfăşurat în zilele ce au premers lunii iunie, luna iubirii Inimii Preasfinte a lui Isus şi a chemării tuturor la o iubire generoasă şi la o consacrare totală din partea celor aleşi să fie vestitori ai aceleiaşi iubiri prin sfânta Preoţie şi consacrare. Vă încredinţez, aşadar, şi vă propun, prin această scrisoare şi prin acest mesaj al meu şi al episcopului nostru auxiliar Aurel, gândurile noastre pline de preţuire şi de încurajare, îmbrăcate în haina gândurilor şi îndemnurilor papei Francisc. Ştim că lumea de azi, care are nevoie de adevăraţi lideri spirituali, va putea vedea şi întâlni în voi ceea ce autorul Scrisorii către Evrei spunea despre orice preot, care este chemat să fie între oameni un "alt Cristos": "Într-adevăr, orice mare preot este luat dintre oameni, pus pentru oameni în relaţiile cu Dumnezeu, ca să ofere daruri şi jertfe pentru păcate. El poate avea compătimire pentru cei care sunt în ignoranţă şi în rătăcire, întrucât şi el este cuprins de slăbiciune şi din cauza ei trebuie să ofere [jertfe] pentru păcate atât pentru popor, cât şi pentru sine. Nimeni nu-şi ia singur această cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu, la fel ca Aaron" (Evr 5,1-4).

Primiţi, vă rog, dragi neoprezbiteri, aceste dorinţe ale papei Francisc, ale mele şi ale celor ce vă preţuiesc şi vă iubesc, gânduri care dorim să constituie un dar spiritual de ziua Preoţiei voastre.

Felicitări pentru alegerea şi dorinţa voastră de slujire, şi înaintaţi plini de curaj în iubirea lui Cristos şi a oamenilor!

Iaşi, 23 iunie 2017, sărbătoarea Inimii Preasfinte a lui Isus.

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi

* * *

Gânduri ale Sfântului Părinte

- Reflectând asupra acestor două aspecte - fascinaţia chemării şi exigenţele angajante pe care ea le comportă -, m-am gândit îndeosebi la preoţii tineri, care trăiesc bucuria începuturilor slujirii şi, în acelaşi timp, resimt poverile ei. Inima unui tânăr preot trăieşte între entuziasmul primelor proiecte şi neliniştea trudelor apostolice, în care se cufundă cu o anumită teamă, care este semn de înţelepciune. El simte profund jubilarea şi forţa ungerii primite, dar umerii săi încep să fie împovăraţi treptat de greutatea responsabilităţii, de numeroasele activităţi pastorale şi de aşteptările poporului lui Dumnezeu.

- Cum trăieşte toate acestea un preot tânăr? Ce anume poartă în inimă? De ce anume are nevoie pentru ca picioarele sale, care aleargă să ducă vestea cea bună a evangheliei, să nu paralizeze în faţa fricilor şi a primelor dificultăţi? Pentru ca să nu aibă, să nu urmeze tentaţia de a se refugia în rigiditate sau de a părăsi toate şi a ajunge un "rătăcit"?

- Iată ce aş vrea să spun preoţilor tineri: voi sunteţi aleşi, sunteţi dragi Domnului! Dumnezeu vă priveşte cu duioşie de Tată şi, după ce a făcut ca inima voastră să se îndrăgostească, nu va lăsa să şovăie paşii voştri. În ochii săi sunteţi importanţi şi el are încredere că veţi fi la înălţimea misiunii la care v-a chemat. Aşa cum este [de asemenea] important ca preoţii tineri să găsească parohi şi episcopi care să-i încurajeze în această perspectivă, şi nu numai să-i aştepte, pentru că este nevoie de schimbare şi să umple locuri goale!

- Mă bucur mereu când întâlnesc preoţi tineri, pentru că în ei văd tinereţea Bisericii.

- În fiecare zi avem nevoie să ne oprim, să stăm în ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi să poposim în faţa tabernacolului.

- Rugăciunea, relaţia cu Dumnezeu, îngrijirea vieţii spirituale dau suflet slujirii, şi slujirea, ca să spunem aşa, dă trup vieţii spirituale: pentru că preotul se sfinţeşte pe sine însuşi în exercitarea concretă a slujirii, în special predicând şi celebrând sacramentele.