Gramatica vocaţională. Cineva te cheamă!

Într-o zi s-au perindat în faţa ochilor câteva fraze care mi-au atras atenţia prin aciditatea şi sarcasmul lor, totuşi nu lipsite de ceva adevăr. Erau scrise de un jurnalist, scriitor şi, bineînţeles, satirist american pe nume Ambrose Gwinnett Bierce. În stilul său caracteristic exprima o definiţie: "Anul: perioadă făcută din 365 de dezamăgiri". E adevărat că în perioada sărbătorilor asistăm la un ritual al urărilor de tot felul, de cele mai multe ori şablonate şi împănate cu accente de sentimentalism şi emotivitate. Autorul citat parcă doreşte să demonteze retorica iluziilor şi să servească un adevăr debarasându-l de masca ipocriziei care îl deformează. Cu tot realismul care poate să caracterizeze o persoană, ar fi dramatic să se smulgă din inimă orice dorinţă şi orice aşteptare, să se stingă orice vis! S-ar pierde bucuria de a trăi şi s-ar răpi sufletului sămânţa fericirii. Începutul de an trebuie să fie caracterizat tocmai de dorinţe măreţe!

Spun toate acestea, deoarece după bucuria sărbătorilor trebuie să revenim pe tărâmul pietros al realităţii, reluând datoriile, angajamentele şi eforturile noastre. Trecerea poate să fie destul de anevoioasă dacă rămânem anesteziaţi de magia evenimentelor trecute şi nu reuşim să dăm culorile speranţei timpului care urmează să vină. Tocmai de aceea am dorit ca la această pagină a revistei să oferim în anul următor elemente pentru o... gramatică vocaţională! Nu te speria, nu vor fi lecţii de morfologie şi sintaxă, ci cuvinte care să te ajute să vezi viaţa ta ca un dar din partea lui Dumnezeu şi ca un răspuns la chemarea sa, ca un legământ între tine şi el, în joc fiind fericirea ta. Dicţionarul spune că gramatica este "ansamblul de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor şi la îmbinarea lor în propoziţii; ramură a lingvisticii care studiază structura gramaticală a unei limbi sau elementele constitutive ale unei limbi". În acest sens, ideea este să înţelegi că experienţa credinţei are un "vocabular" şi o serie de "reguli" care îţi permit să "vorbeşti" aceeaşi limbă cu Dumnezeu, să îi înţelegi aşteptările care, de fapt, vizează binele tău suprem. Într-un fel, vom încerca să dăm răspuns la întrebarea: ce vrea Dumnezeu de la mine?

Autorul Scrisorii către Evrei spune: "Credinţa este garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd. Datorită ei, cei din vechime au primit o bună mărturie. Prin credinţă, înţelegem că lumea a fost alcătuită prin cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât ceea ce se vede provine din cele care nu se văd". Tot ceea ce este măreţ în viaţa ta provine de la cineva care, aparent, nu se vede, dar care te cheamă! Sfânta Scriptură vede credinţa ca un pelerinaj care porneşte de la ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi care se împlineşte într-un răspuns. De aceea "a crede" înseamnă "a răspunde" la un glas şi apoi a încheia un "legământ" cu Dumnezeu. Pare să fie foarte complicat! De aceea ne vom lăsa însoţiţi de cuvântul lui Dumnezeu. În fiecare lună ne vom opri asupra unor cuvinte-cheie care ne vor ajuta să înţelegem lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră. Acestea vor fi: "Tată", "iată-mă", "tu", "da", "nu te teme", "urmează-mă", "mergi", "astăzi", "să iubeşti", "aminteşte-ţi" şi "mulţumesc".

Drumul acesta te însoţeşte pe parcursul unui an care, în niciun caz, nu va fi făcut din 365 de decepţii, ci din 365 de răspunsuri la glasul celui care te cheamă şi care doreşte să întărească prietenia cu tine! Drum bun şi an rodnic!

Pr. Felix Roca