Nepotul reginei

Traducere de Mons. Mihai Robu
Istorioară morală de Iosif Spillmann
(continuare din numărul trecut)

După ce Sikatora l-a avertizat pe băiat că nu este creştin, acesta i-a răspuns:

- Dar vă veţi face în curând, stăpâne, şi se uita cu încredere în ochii prinţului, pentru că umblaţi să aflaţi adevărul, iar noi ne rugăm pentru dv. Bonzii îl urăsc pe Tobia cel orb, şi de aceea anul trecut l-au provocat din nou, ca în repetate alte rânduri, la o discuţie religioasă, şi pentru ca bătrânul Jeyas să poată fi martor de pe copacul lui şi să ia parte la discuţie, s-a decis ca adunarea să aibă loc aici, în văgăuna aceasta. Bonzii erau hotărâţi de data aceasta să nu lupte numai cu vorbele. Prin farmecele lor au chemat în ajutor toate duhurile rele, ce bântuiau odinioară această văgăună; voiau să-l dea în grija duhurilor rele pe cel care a părăsit cultul bonzilor ca să-l pedepsească. Tobia a bănuit planurile lor, dar nu s-a speriat. Condus de micul Francisc, bătrânul s-a arătat pe locul de luptă. S-a aşezat pe piatra care era pusă acolo. Bonzii s-a ghemuit jos la pământ într-un cerc, şi foarte mulţi dintre curtenii regelui s-au îngrămădit printre pomi, jos la pârâu şi pe coasta dealului. Sus pe platformă, la uşa colibei sale, stătea bătrânul Jeyas şi îşi netezea barba lungă şi căruntă; în spatele lui au luat loc, printre ramurile dese ale pomului, doi vrăjitori temuţi, gata să încerce puterea farmecelor lor asupra bătrânului Tobia. Discuţia religioasă a început şi se desfăşura ca de obicei. Tobia a răspuns bine la obiecţiile duşmanilor săi, a dezvăluit minciunile lor - iertaţi-mă, stăpâne, vă veţi convinge îndată despre acest lucru - fără nicio milă, şi a vorbit cu atâta convingere despre adevărul religiei creştine, încât cei care priveau au început să murmure tare împotriva bonzilor, care, în loc să aducă dovezi, vorbeau urât cu adversarul cel orb. Atunci cel mai mare peste bonzi s-a ridicat furios şi cu o vorbă urâtă l-a îndemnat pe bătrânul Jeyas să cheme asupra defăimătorului zeilor urgia lui Kwannon, căruia îi slujea cu atâta devotament de atâţia ani. Însă bătrânul nu s-a ridicat ca să-l blesteme pe orb, el auzea pentru prima oară vorbindu-se despre religia creştină şi inima lui a fost adânc mişcată, chiar dacă încă nu era convertită. O minune era să suplinească restul. Cei doi vrăjitori au început farmecele lor: s-au auzit glasuri ameninţătoare, iar frunzele pomului păreau agitate de o furtună. Tot poporul s-a înspăimântat şi a crezut că se va adeveri blestemul bonzilor împotriva orbului. Micul Francisc tremura ca varga şi i-a spus: "Tată, hai să fugim!" Însă Tobia i-a răspuns liniştit: "Ei nu vor putea să ne facă niciun rău! Fă semnul sfintei cruci şi cheamă numele lui Isus în ajutor". După aceea au răsunat din mijlocul ramurilor pomului urlete tot mai înfiorătoare, ce le atribuiau cu toţii spiritelor rele; unii spun că au văzut cu ochii lor nişte figuri îngrozitoare, care s-au repezit la orb şi l-au înconjurat. Dar Tobia stătea fără teamă şi, fără să tremure în mijlocul zgomotului infernal, el şi-a ridicat privirea stinsă către cer şi se ruga, după ce mai întâi şi-a făcut semnul crucii şi invocase numele lui Isus. Şi iată că duhurile necurate s-au îndepărtat de Tobia şi s-au aruncat cu furie asupra acelora care le-au chemat împotriva creştinilor. Ele i-au alungat jos de pe pom pe cei doi vrăjitori şi i-a condus printre cei care priveau, care scoteau ţipete de groază, până la picioarele orbului. Ei au căzut acolo jos la pământ, cu feţele schimbate de convulsii groaznice, şi cu glasuri tânguitoare s-au rugat ca Tobia să-i elibereze de duhurile rele ce-i chinuiau atât de cumplit. Orbul a făcut semnul crucii asupra celor doi vrăjitori, care ar fi meritat o pedeapsă mare, şi astfel au putut să se ridice de jos.

- Vă puteţi închipui, stăpâne, ce impresie a făcut acesta asupra celor care priveau! Mulţi s-au lepădat pe loc de cultul idolilor şi s-au întors la creştinism, deoarece au văzut că semnul cel sfânt a biruit în chip aşa de strălucit puterile întunericului. Printre cei convertiţi a fost şi bătrânul Jeyas, care a coborât imediat din coliba sa şi a cerut să fie instruit de orbul Tobia în religia creştină. Numai bonzii, care din răutate s-au împotrivit adevărului, au rămas împietriţi; ei au spus că faptul petrecut se datora unei vrăji a orbului; şi pentru că bătrânul Jeyas a murit în ziua când a fost botezat, ei au spus că aceasta era o pedeapsă a zeilor ofensaţi, şi au rămas şi mai împietriţi în răutatea lor.

(va urma)