Kevelaer

În vestul Germaniei, chiar la graniţa cu Olanda, se află unul dintre cele mai vizitate sanctuare ale acestei ţări, Kevelaer. Astăzi, sanctuarul aparţine Diecezei de Münster, deşi anterior a aparţinut Diecezei olandeze Ruremonde. Localitatea numără astăzi aproximativ 20.000 de locuitori, însă anual ajung aici peste un milion de pelerini, din toată Europa, dar mai ales din Germania şi Ţările de Jos.

Ceea ce surprinde în spiritualitatea acestui sanctuar este simplitatea şi sobrietatea. Aici nu se urmăreşte numaidecât faptul miraculos, ci mai degrabă o credinţă plină de încredere în bunătatea Mariei. Două sunt cuvintele cheie la Kevelaer: Spovadă şi încredere în bunătatea Mamei cereşti.

În timpul Războiului de Treizeci de Ani populaţia din zonă a fost masacrată de către mercenari croaţi. În amintirea acestui trist eveniment, a fost ridicată o cruce de piatră numită Crucea Croaţilor. În ziua de Crăciun a anului 1641, un vânzător ambulant, Hendrick Busman, se ruga în faţa acestei cruci. Deodată a auzit o voce care i-a spus de trei ori: Hendrick, vreau ca în acest loc să-mi construieşti o capelă". A doua zi, soţia sa i-a povestit că şi ea a văzut în vis "o capelă înconjurată de lumină". Hendrick i-a mărturisit preotului Jakob Schink cele văzute, iar acesta a acceptat cele spuse de vizionar. Ca urmare, s-a construit o capelă între anii 1642 şi 1645. Cei doi soţi au văzut-o pe Fecioara Maria ca într-o icoană pe care o ştiau a fi "Sfânta Fecioară de Luxemburg". Au cumpărat de la nişte soldaţi această imagine şi au aşezat-o în noua capelă.

Deoarece aici începeau să se întâmple multe minuni, în anul 1647 s-a făcut o cercetare canonică a viziunii lui Busman. Rezultatele au fost favorabile şi, prin urmare, în locul capelei, în anul 1656, a apărut un sanctuar în care era cinstită Maica Domnului cu titlul "Mângâietoarea mâhniţilor". Actualul sanctuar s-a inaugurat în anul 1858, iar în anul 1923 a fost ridicat la rangul de bazilică.

Se spune că, dacă provinciile pe Rinul inferior au rămas catolice, în faţa invaziei protestante, se datorează rugăciunilor ridicate către Fecioara Maria la Kevelaer.

În anul 1889 a fost realizat un parc numit Grădina Mariei şi Calea crucii.

Într-o carte a sa, autorul Joachim Bouflet scria: "Fiind deranjate de afluxul mare de pelerini (500.000) de la Kevelaer, autorităţile naziste au dat ordin ca bazilica să fie aruncată în aer, dar un ofiţer, chiar dacă şi-a riscat viaţa, a refuzat să bombardeze sanctuarul".

În anul 1948, la Kevelaer s-a desfăşurat congresul internaţional "Pax Christi". În amintirea acestuia s-a construit capela "Pax Christi", iar în anul 1949 s-a aprins în această capelă o candelă care simbolizează rugăciunea neîntreruptă pentru pace. Candela a venit de la Lourdes, trecând prin Altötting, şi astfel cele trei sanctuare se reunesc în rugăciune comună pentru pace.

La 2 mai 1987, sfântul papă Ioan Paul al II-lea a venit la Kevelaer, afirmând că "aici frontierele dispar, între popoare se stabileşte o iubire comună, o speranţă comună; aici este Europa credinţei".

Biserica, în stil gotic, cu un turn înalt de 90 de metri, impresionează prin ornamentele şi frescele interioare bogat şi viu colorate într-o armonie perfectă. Această armonizare a culorilor, suprapusă cu jocul de lumini, invită pelerinul la rugăciune şi reculegere. În faţa sanctuarului se poate vedea vechea "Gnadenkapelle" (Capela Harurilor), în care se păstrează imaginea Mariei, mângâietoarea mâhniţilor, o iconiţă cu dimensiunile de 11/7,5 cm. De asemenea, merită atenţie şi capela lumânărilor, pe pereţii căreia sunt expuse nenumărate ex-voto-uri.

La 3 iunie 2017 se va celebra al 375-lea aniversar al sanctuarului, iar papa Francisc l-a delegat ca reprezentant pe cardinalul german Karl-Josef Rauber.

Pr. Iosif Dorcu