"Florar" şi afecţiunile respiratorii

Luna mai este cunoscută în tradiţia populară sub denumirea de "Florar" tocmai pentru că în această lună copacii sunt înfloriţi şi câmpiile sunt pline de flori de toate felurile şi culorile. Cum să nu te bucuri când vezi atâta culoare în jur şi când simţi mireasma florilor?! Ei bine, nu pentru toţi este o bucurie această lună deoarece polenul florilor, transportat de vânt, păsări sau insecte produce alergii la persoanele predispuse. Alergiile se manifestă prin strănut, nas înfundat, lăcrimare, scurgeri nazale, iritaţia gâtului şi a ochilor. E bine de ştiut însă că persoanele alergice pot stabili împreună cu medicul specialist tratamentul şi măsurile potrivite pentru îndepărtarea sau prevenirea acestor simptome, aducând din nou bucuria lunii mai.

În afara rolului în apariţia alergiilor simple, polenul (alături de alţi factori) complică evoluţia altor boli respiratorii. Una dintre acestea este astmul bronşic, care poate fi şi alergic.

Dar ce este astmul bronşic?! Este o boală cu evoluţie îndelungată (cronică) ce afectează căile respiratorii inferioare. Cel mai adesea apare în copilărie, dar debutul poate fi şi la vârsta adultă.

Cauza exactă încă nu este cunoscută, dar se ştie că o serie de factori conlucrează la apariţia afecţiunii: pe fondul moştenirii genetice şi al infecţiilor respiratorii din copilărie, când sistemul imun este în dezvoltare, anumiţi stimuli din mediul exterior declanşează simptomele. Stimulii pot fi polenul, praful, părul de animale, gândacii de bucătărie sau mucegaiul, fumul de ţigară, aerul poluat, chimicalele şi praful de la locul de muncă, parfumurile tari, unele medicamente. Contribuie, de asemenea, la apariţia simptomelor exerciţiul fizic intens, stresul, râsul şi plânsul în hohote, neliniştea şi schimbările de vreme.

Ce se întâmplă de fapt: persoanele cu astm au mucoasa respiratorie umflată şi sensibilă. Căile aeriene sunt o reţea de tuburi care transportă aerul cu oxigen la plămâni în cursul inspiraţiei şi elimină aerul cu dioxid de carbon din plămâni în cursul expiraţiei. În timpul inspiraţiei stimulii din exterior ajung în căile aeriene, făcându-le să reacţioneze: muşchii din pereţii lor se contractă; inflamaţia se agravează, iar mucoasa se umflă mai mult; celulele produc mai mult mucus decât de obicei. Toate acestea contribuie la îngustarea importantă a căilor aeriene, iar acest lanţ de reacţii determină apariţia simptomelor. Prin tuburile îngustate aerul trece mai greu, atât la inspir cât şi la expir şi produce un şuierat specific şi respiraţie superficială cu senzaţie de lipsă de aer şi de presiune în piept. Prezenţa mucusului în căile aeriene declanşează tusea (în special noaptea sau dimineaţa devreme, făcând somnul dificil). Trebuie menţionat că nu toţi cei cu astm prezintă aceste simptome; de asemenea, prezenţa acestor simptome nu înseamnă obligatoriu astm.

Simptomele nu sunt permanente. Pot dispărea fie spontan, fie la încetarea stimulului (de exemplu, ieşirea din mediul poluant), fie după administrarea de medicamente specifice. Uneori simptomele se agravează, conducând la apariţia crizei de astm, care este periculoasă pentru viaţă. Acest lucru se întâmplă fie când stimulul continuă, fie când simptomele nu sunt tratate la timp. Astmul bronşic nu beneficiază încă de tratament pentru vindecare, dar cunoştinţele şi terapiile actuale, precum şi cercetările continue din domeniu, permit ţinerea sub control a simptomelor sau prevenirea instalării acestora, astfel încât pacienţii să aibă un trai de viaţă normal, să ducă o viaţă activă şi să aibă parte de somn liniştit pe parcursul nopţii.

Dr. Bianca Hanganu