Descoperiri în catedrala din Iaşi (II)

Săpăturile arheologice din catedrala din Iaşi făcute în luna aprilie 2017 au scos la iveală o nouă criptă şi locul unui altar lateral.

Pe centrul bisericii, în continuarea mormântului părintelui Anton Tasso, s-a descoperit o criptă zidită din cărămidă, cu boltă, având înălţimea de 1,20 m până la sicriu. Lungimea este de 2,70 m, iar lăţimea de 1,45 m. În ziua de 5 aprilie s-a luat o cărămidă din boltă, s-a introdus un telefon cu aparat de fotografiat şi s-au făcut mai multe fotografii din care se vede un sicriu. Nu este clar dacă alături mai sunt şi alte sicrie. Dându-se la o parte o scândură de la sicriu s-a observat un veşmânt cu violet şi negru. Pare să fie al unui episcop. Se ştie din arhivă că în zonă a fost reînhumat ep. Paul Sardi, înmormântat mai întâi în cimitirul din Păcurari (de la Seminar).

Paul Sardi, născut la Aosta (Augusta Praetoria), a fost episcop şi vizitator apostolic în Moldova (1843-1848). A fost numit de papa Grigore al XVI-lea la 26 martie / 7 aprilie 1843 episcop de Vera (Bulgaria) şi vizitator apostolic în Moldova, ajungând la Iaşi la 14 iunie după ce fusese consacrat la 25 aprilie. A împărţit Misiunea în patru decanate, adăugând alte două (Trotuş şi Iaşi) la cele existente (Siret şi Bistriţa); a înfiinţat câteva parohii şi a sfinţit mai multe biserici; a înfiinţat un Seminar mic, întrerupt în anul 1848 din cauza revoluţiei; a trimis doi elevi la studii, în anul 1846, la Colegiul "De Propaganda Fide".

În anul 1848, din cauza bolii (febră hepatică sau holeră), a întrerupt vizita pastorală începută de două săptămâni la începutul lui octombrie. A murit la 28 octombrie stil vechi (9 noiembrie stil nou), după 11 zile de suferinţă. În Arhiva Parohiei Iaşi (Liber morturoum, tom 1, 1827-1855, p. 123, poz. 7) este notat că a murit la 28 octombrie 1848, având 51 de ani; a fost înmormântat în cimitirul catolic (Păcurari) în ziua următoare. Probabil a fost adus în biserica din Iaşi cu ocazia măririi acesteia în anii 1864-1866. O schiţă făcută de pr. Iosif Malinowski arată că la 2 noiembrie 1891 se făceau rugăciuni pentru odihna sufletului său în partea opusă amvonului, adică aproximativ în zona unde s-a găsit cripta.

De asemenea, în cadrul săpăturilor arheologice s-a găsit locul unde probabil era unul dintre altarele laterale ale bisericii din anul 1789, marcat printr-un rând de cărămizi. Este vorba de altarul din partea de nord a bisericii. Documentele de arhivă spun că aici ar fi fost altarul sfântului Francisc din Assisi, aşa cum în partea de sud era altarul sfântului Anton de Padova.

Sub actualul amvon, lângă altarul descoperit care aparţine bisericii sfinţite în 1789, sub o placă de mortar (nisip cu pietre) s-a găsit o altă placă de mortar. Din registrul de înmormântări se ştie că pr. Mathia Radislowicz a fost înmormântat "lângă altarul sfântului Francisc". Continuarea săpăturilor vor arăta dacă mormântul părintelui se află aici sau a fost mutat cu ocazia măririi bisericii. (va urma)

Pr. Cornel Cadar