Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru copii -

Micul emigrant

(continuare din numărul trecut)

Istorioară morală de Christophor v. Schmid

Traducere de Bronislav Falewski

Țăranii nu puteau să se împace cu ideea ca un străin să vină și să arendeze frumoasa moșioară boierească. Apoi, de mult voia să arendeze această moșioară acel renumit Ghiară și a știut de pe atunci să-i înduplece pe țărani ca la licitație să nu urce oferta prea sus. Ghiară a crezut că pentru o arendă neînsemnată va primi moșia. Dar văzând că în locul învoirii din partea stăpânului a fost numit un alt arendaș în persoana lui Laurențiu, s-a mâniat foarte tare și la fiecare ocazie îl batjocura și îl defăima. Acum afirma că Laurențiu ar fi un mincinos fără seamăn și un hoț, iar Kirchenbauer cel egoist îi dădea dreptate și, pe lângă toate acestea, spunea că administratorul era un judecător nedrept, pentru că nu-i înmânase imediat acei galbeni pe care îi arătase în cancelarie și nu l-a condamnat imediat pe Laurențiu să-i restituie și ceilalți galbeni.

Și printre femei erau unele care nu o simpatizau pe Ioana. Căci ea a fost crescută de către părinți foarte buni într-un târgușor apropiat, unde a frecventat o școală foarte bună. Ea avea un dialect ales la vorbă, o purtare mai distinsă și nu putea să aprobe părerile superstițioase ale femeilor din satul Elersee. A păstrat și portul acelor ținuturi de unde era originară, port care, cu toate că era mult mai simplu și ieftin, era mai frumos și mai distins. De aceea, până și acum se uitau la dânsa cu priviri pline de invidie; acum, din cauza celor întâmplate, și mai mult se purtau față de Ioana și Laurențiu cu un vădit dispreț.

Laurențiu se mângâia pentru că se știa nevinovat, Ioana însă era foarte mâhnită și adesea vărsa lacrimi pe ascuns. Laurențiu căuta să o înveselească și să o mângâie cât mai mult.

- Scumpa mea Ioana, i-a spus el, când noaptea târziu mai stătea la fereastră și vărsa lacrimi amare, privește luna cea frumoasă care strălucește pe cer! Iată, tocmai acum vine un nor negru și o întunecă cu totul. Dar ai răbdare numai câteva clipe. Iată, norul s-a îndepărtat și luna strălucește tot așa de frumos ca mai înainte. Așa stau lucrurile și cu nevinovăția. Prin calomnii și acuze false poate fi înnegrită și întunecată, dar la urma urmei va trebui să iasă învingătoare. Tot astfel va îndepărta Dumnezeu și norii care acoperă nevinovăția noastră și va străluci pentru toți ca și luna acum.

11. Revederea

Într-o duminică, Laurențiu și Ioana au mers ca de obicei împreună cu copiii la biserică. Era o dimineață plăcută de toamnă. Copiii erau foarte veseli. Mama însă era tristă, deoarece mulți dintre oamenii îmbrăcați frumos nici nu o salutau, ba adesea îi aruncau priviri disprețuitoare. În biserică se ruga lui Dumnezeu să îndepărteze de la ei rușinea fără seamăn de mare și să nu mai fie considerați hoți.

După ce s-a terminat Liturghia, când a ieșit din biserică împreună cu soțul și copiii ei, iată că în fața casei lor era oprită o trăsură foarte elegantă cu patru cai. Oamenii care mergeau înaintea Ioanei strigau plini de bucurie:

- Aceasta este trăsura boierilor noștri! Ah, slavă Domnului că s-au întors înapoi din pribegie.

Într-adevăr, în fața ușii casei lui Laurențiu se afla doamna de Waldenberg; lângă dânsa stătea o altă doamnă, cu o înfățișare distinsă aristocratică, care era necunoscută oamenilor. Ludovic, deodată, a început să strige:

- Oh, Dumnezeul meu! a spus el, oh, scumpa mea mamă! și cu brațele deschise a alergat spre dânsa. Ea l-a cuprins cu brațele ei și i-a udat obrajii cu lacrimi de bucurie. Și Ludovic plângea de bucurie. Oamenii care stăteau împrejur au rămas foarte mișcați și mulți aveau ochii plini de lacrimi.

- Este mama lui Ludovic! șopteau ei; cine ar fi crezut că acel copil sărac are părinți așa distinși!

Deoarece mulțimea se tot îngrămădea, doamna de Waldenberg i-a condus pe Ludovic și pe mama lui în cameră. Mama, datorită acestei neașteptate bucurii, nu mai putea să se țină pe picioare și s-a așezat pe bancă. Ea îl privea pe Ludovic al ei cu o bucurie de nedescris.

- Ah, dar cât ai crescut în tot acest timp, a spus ea, și ce sănătos, ce voios ești!

A observat cât de curat și bine îmbrăcat era Ludovic; căci avea un frac nou albastru făcut după modelul celui vechi, care însă cu timpul a devenit prea scurt; cravata și gulerașul nu erau brodate ca mai înainte, dar totuși albe ca zăpada, iar părul era pieptănat frumos. Mama avea de pus sute de întrebări. Nu putea să-i laude îndeajuns pe părinții lui adoptivi care l-au primit cu atâta drag și care s-au îngrijit în tot acest timp de el.

Mama lui Ludovic a povestit ce durere a simțit când l-a pierdut pe fiul ei și cât de mult a suferit de atunci; cât de înspăimântat era tatăl când a aflat că fiul lui s-a pierdut; cum până acum nu dăduse încă ochii cu tatăl, cât de mult se bucură că îl vede pe iubitul ei fiu și nădăjduiește ca Ludovic să se întâlnească cât mai repede cu tatăl lui, ca astfel să domnească pacea în familie. Amândoi, mama și fiul, erau așa de fericiți că au uitat de lumea din jurul lor.

Laurențiu și Ioana nu înțelegeau nimic din toată convorbirea lor, deoarece nu vorbeau decât în limba franceză. Dar din vorbele lor aprinse prin gesturi, din privirile și lacrimile lor se putea vedea că bucuria le este nespus de mare.

Doamna de Waldenberg s-a adresat lui Laurențiu și Ioanei, căci ce povestea Ludovic mamei sale ei îi erau cunoscute. Și-a exprimat bucuria că printre supușii ei se găsesc oameni așa de amabili, cum sunt ei, și le-a spus cine este mama lui Ludovic. Laurențiu și Ioana au aflat acum cu uimire că Ludovic, pe care îl credeau fiul unei mame sărace și fugită din țara ei, era un mic conte, iar mama sa o contesă foarte distinsă, nobilă și foarte virtuoasă. (va urma)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat