Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru familii -

Eram în perioada de după Paște...

Abia mă îndrăgostisem de viitoarea mea soție, că prietenii au și început să mă arate cu degetul. "Nu ești bărbat", spuneau ei. "Un bărbat adevărat nu merge cu prietena la Liturghia de duminică și, mai ales, nu se lasă condus de o fată!" Pe mine însă mă fascina ideea că Dumnezeu mi-a scos în cale o tânără care credea în Dumnezeu și care, ca și mine, pentru că așa eram obișnuit, dădea din timpul său relației cu Dumnezeu.

Proveneam dintr-o familie în care ideea de Dumnezeu era la fel de comună cu cea de mâncare, aer, apă etc. Rugăciunea de dimineață, de seară, înainte și după masă erau momentele de vârf ale casei. Nu începea nici o zi și nici o masă fără o rugăciune comună. Indiferent ce ar fi făcut vreunul din părinți sau din frați, la momentul rugăciunii trebuiau să abandoneze totul și să participe alături de ceilalți la întâlnirea cu Domnul. Această practică, treptat, chiar fără să-mi dau seama, mi s-a imprimat în suflet și a devenit obișnuință. Nu o dată au râs colegii de școală de mine văzând cum îmi fac semnul crucii înainte și după masă. Evident, mă considerau un îmbătrânit înainte de vreme!

Cum spuneam, mi-a plăcut că Dumnezeu mi-a scos în cale o tânără frumoasă și credincioasă așa cum mi-aș fi dorit, având în vedere obiceiul de acasă. Și trebuie să recunosc, făceam față cu greu tirului de apostrofări și de jigniri din partea prietenilor, care vedeau o prietenie mai degrabă ca o formă de "consum", decât să ai pe cineva alături și pe care să-l faci fericit.

Aflat la un moment de răscruce, m-am simțit dator să-mi dau un răspuns: prietenii sau prietena? Dumnezeu sau libertinajul? Iubirea sinceră și autentică sau instrumentalizare în privința ei? Să îngroș și eu rândurile prietenilor mei care se lăudau cu "trofeele" lor? Nu ascund că eram foarte derutat!

Pe de-o parte îi vedeam pe acești prieteni plini de viață, cărora nu le lipsea nimic. Ieșeau în fiecare seară în club, iar dimineața dormeau până târziu. Le mergea bine, nu doar la școală, ci și în viață. Nu știu de unde procurau bani, dar aveau, în timp ce eu, student fiind, că am uitat să precizez, abia mă târam de la o zi la alta.

Într-o zi, trebuie să recunosc, mi-a trecut prin minte să mă alătur și eu acestui grup de prieteni, măcar să gust puțin din ceea ce spuneau ei că este "viața adevărată": cu fete, cu bere, cu jocuri de noroc, cu telefoane ultra dotate, cu afaceri etc.

Urma să ies în acea seară la un club, singur, fără prietena mea, dar "cu rozariul în buzunar", așa cum râdeau prietenii mei mereu, dar și cu o anumită îngrijorare, pentru că în sufletul meu simțeam că mă trădez nu doar pe mine, ci întreaga educație bună pe care o primisem de la părinții mei în familie.

Nu ajunsesem bine la club, când prietena mea m-a sunat să-mi spună că este la Urgențe. Făcuse o criză de anemie, ceva des întâlnit dacă ținem cont că era și primăvară. Când am auzit aceasta, am avut impresia că mi s-a tăiat respirația. Am simțit că o trădasem! I-am lăsat pe prieteni și am alergat într-un suflet către spital. N-aș vrea să se înțeleagă greșit, dar în momentul în care am văzut-o în perfuzie, palidă și oarecum temătoare pentru ceea ce i se întâmplase, am înțeles că acolo era nevoie și de mine. M-a cuprins un sentiment de compasiune atât de profund încât mi-am promis și i-am promis că îi voi sta alături întreaga viață. De fapt, atunci și acolo am cerut-o în căsătorie, iar ea a acceptat.

În fond, o femeie, astăzi soție, are nevoie să-l simtă pe soț alături în diversele împrejurări ale vieții; și la bine, dar mai ales la greu.

După ce a ieșit din spital, am mers împreună să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru că era bine. Eram în perioada de după Paște... (Claudiu)

Pagină realizată de pr. dr. Felician Tiba



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat