Crăciun dimensionat
E mic pământul! Ba e mare!
Iar cosmosul... ce să mai spui?
Greu de găsit asemănare...
Să-l pui alături cu ce? Nu-i.
E mic copilul, că-i doar prunc,
Așa de fraged contemplat...
Dar în Crăciunul hic et nunc,
E și mai mult diminuat.
Împingerea spre mit și show,
Cu-ngrămădiri de moși și reni,
Strivește, din rău în mai rău,
Și timp și loc și rit și vremi.
Dar mai presus de ce se vrea,
De lumea strâmbă-n asfințit,
Va străluci ca nimenea
Cel ce-i născut din infinit.
Căci infinit e tocmai el...
Mult mai extins ca-n univers...
Nu-i cosmosul în niciun fel
De comparat. E mult mai șters.
De-aceea-n cumpănă de pui
Tot ce-i creat - și sus și jos -
Și tot ce i se pare-oricui
Nu-l egalează pe Cristos.
E sfânt Crăciunul! Și oricât
S-ar răsturna și s-ar strivi
Din conținut... Și-ncă pe-atât...
Tot întruparea s-ar ivi.
Și-acest mister de celebrat
Va fi mereu la apogeu...
Nimic și nimeni, niciodată,
Nu-l va umbri pe Dumnezeu.
Pr. Cristian Chinez
* * *
La Betleem
Toți cu inima deschisă
Și cu-o lumânare-aprinsă
Să mergem la Betleem,
Pe Isus să îl vedem.
Acolo-n grajd un îngeraș
Veghează un copilaș,
E al nostru pruncușor,
Cel de viață dătător.
Să mergem să-l adorăm,
Într-un glas să îi cântăm,
Să-i aducem bucurie
De-acum până în vecie.
Daniela Martișcă