Înaintaţi cu bucurie în larg!

Sufletul meu preamăreşte pe Domnul!

Dragi persoane consacrate, dragi fraţi şi surori,

Cu scrisoarea apostolică "Tuturor consacraţilor", adresată la începutul Anului Vieţii Consacrate, Sfântul Părinte papa Francisc a lansat un apel către fiecare dintre voi, chemându-vă să redescoperiţi marea alegere pe care a făcut-o Dumnezeu cu fiecare şi să transmiteţi, prin trăirea vieţii de zi cu zi, faptele minunate ale Domnului, săvârşite de harul său tuturor fraţilor şi surorilor care v-au întâlnit şi au privit spre voi.

Sfântul Părinte vă chema în acea minunată scrisoare "să priviţi trecutul cu recunoştinţă", să "trăiţi prezentul cu pasiune" devenind "experţi în comuniune" şi să practicaţi mistica întâlnirii.

Ca un semn de profundă încurajare vă cerea "să îmbrăţişaţi viitorul cu speranţă", învingând toate greutăţile vieţii, bine ştiind că pentru cel care-şi pune speranţa în Domnul nimic nu este imposibil.

În acest program propus de Sfântul Părinte erau amintite şi marile aşteptări: "Persoanele consacrate trebuie să fie pline de bucurie, niciodată cu feţe triste şi neliniştite căutând fericirea în altă parte, şi să nu uite să fie, aşa cum aşteaptă toţi, experţi şi experte în spiritualitatea comuniunii, după cum afirma papa Ioan Paul al II-lea".

Una dintre dorinţele Sfântului Părinte papa Francisc către fiecare dintre voi, cei care sunteţi consacraţi, era ca să fiţi cu adevărat gata să mergeţi la periferii, unde să-i întâlniţi pe cei care au mai mare nevoie de iubire, pe cei în dificultate, marginalizaţi sau abandonaţi.

Acum, în ziua de 2 februarie, când întreaga Biserică celebrează Întâmpinarea Domnului, Anul Vieţii Consacrate se încheie. A fost şi rămâne un adevărat moment de bilanţ, o sfântă retrospectivă a tot ceea ce s-a întâmplat în acest an, numit pe drept "kairos", adică un timp sfânt şi bogat în haruri şi binecuvântări.

Dragi fraţi şi surori adunaţi cu toţii în sărbătoarea Întâmpinarea Domnului, la momentul întâlnirii cu Isus "lumina lumii", care a adus atâta bucurie celor care l-au însoţit şi i-au ieşit în cale - sfintei familii din Nazaret, bătrânului Simeon şi prorociţei Ana -, sunt sigur că v-aţi bucurat şi vă bucuraţi să-l întâlniţi pe Isus, mirele fiecărei persoane consacrate, să-l luaţi în braţe ca bătrânul Simeon şi să declaraţi plini de fericire: "Acum slobozeşte-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!" (Lc 2,29-32), împărtăşind tuturor bucuria voastră.

Este edificator şi exemplul Anei, profetesa, care, "fiind şi ea prezentă la templu, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului" (Lc 2,38).

Dând ascultare chemării harului divin şi Sfântului Părinte, voi dragi fraţi şi surori, dragi persoane consacrate, v-aţi străduit anul acesta să retrăiţi bucuria angajării pe urmele înaintaşilor voştri, redescoperind sensul profund al propriei carisme şi arătând tuturor pe cine aţi ales să-l urmaţi şi cui i-aţi dăruit inima.

Sunt sigur că aţi avut atâtea bucurii în acest an dedicat slujirii şi alegerii voastre de persoane consacrate, că aţi redescoperit sensul profund al carismei alese, că v-aţi apropiat mai mult de oameni - purtându-le bucuria credinţei şi a slujirii - că le-aţi trezit sensul profund al speranţei care nu înşală niciodată şi că aţi transmis tuturor faptele minunate pe care le-a săvârşit Domnul cu voi şi prin voi în lumea în care trăiţi.

Ştiu că cea căreia Sfântul Părinte v-a încredinţat în acest an - "ca Fecioară a ascultării şi a contemplaţiei, prima ucenică a iubitului său Fiu, şi spre care aţi privit ca model de nedepăşit de urmare în iubirea faţă de Dumnezeu şi în slujirea faţă de aproapele" - v-a fost mereu alături şi că i-aţi simţit ocrotirea şi reuşita împlinirii chemării voastre. De aceea cred că sunteţi cu toţii îndreptăţiţi să cântaţi acum la încheierea acestui an binecuvântat: "Sufletul meu preamăreşte pe Domnul, căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic al cărui nume este sfânt" (Lc 1,46).

Felicitându-vă împreună cu episcopul nostru auxiliar Aurel Percă, cu vicarul nostru episcopal pentru viaţa consacrată, Alois Fechet, şi cu toţi cei care vă iubesc, pentru tot ce aţi făcut anul acesta şi pentru mărturia dată, vă doresc ca mereu să strălucească în voi şi prin voi în lume lumina şi bucuria adevărată, Cristos Domnul!

Înaintaţi cu bucurie în larg!

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi