Dacă educi o mamă, educi o naţiune

La ultima sa vizită în România, fiind aproape luna martie, părintele Isidor Mîrţ, misionar în Kenya, a răspuns la câteva întrebări cu privire la rolul şi condiţia femeii în Africa.

- Părinte, vă desfăşuraţi activitatea în Kenya. Ce ne puteţi spune despre rolul mamei şi al femeii în societatea africană?

În general, femeile îşi iau în serios rolul de mamă, sunt mereu în apropierea casei şi au grijă de toate: construiesc şi pregătesc cortul familiei, au grijă de copii, pregătesc mâncarea, aduc lemne şi apă. Odată cu primirea evangheliei, le-a fost recunoscut şi dreptul la egalitate cu bărbatul. Potrivit tradiţiei tribale, femeile nu sunt egale cu bărbaţii şi sunt private de dreptul de a decide. Biserica se străduieşte să cultive respectul şi valoarea femeii în societate. În grupurile de cateheţi şi în comitetul bisericesc sunt femei care au aceeaşi putere de decizie ca bărbaţii.

- Femeile lucrează mult, însă nu pot lua decizii. Există vreo nemulţumire în această privinţă?

La început eram nemulţumit, dar apoi, înţelegând cultura, am văzut că ele sunt pregătite încă din copilărie de către părinţi şi nu există nici o nemulţumire. Chiar mă miram deseori, când mergeam pe jos ca să predic în diferite sate, fără maşină şi cu tot bagajul după mine, şi fetele îmi cereau să ducă ele geanta. Eu refuzam, dar insistau până le ofeream geanta. Spuneau că aşa au fost învăţate acasă, să ajute.

- Să vorbim de educaţie. Cum se implică o mamă în îngrijirea şi educaţia copiilor?

Există şi un proverb african care spune: "Dacă ai educat o mamă, ai educat o naţiune". În general, mamele din Africa ţin mult la copii şi se implică în educaţie, deoarece taţii sunt păstori. Mamele care au mers la şcoală, îşi îndeplinesc frumos rolul lor, celelalte însă se descurcă mai greu, oferind sprijin şi atenţie în limita cunoştinţelor.

- Părintele Tablino, primul misionar din deşertul Chalbi a avut voie să predice doar femeilor şi copiilor. Femeile au primit vestea, s-au implicat să o transmită copiilor?

E adevărat, mamele au mare grijă să transmită copiilor darul credinţei: îi învaţă semnul sfintei cruci, rugăciunile şi multe alte lucruri. Se vede bine care mamă a fost pe lângă biserică şi a primit deja primele noţiuni ale credinţei. Ele sunt cele mai prezente la rugăciunea de seară împreună cu copiii.

- Ne puteţi relata experienţa unei mame care s-a implicat în convertirea altora?

În satul Guffu, lângă Etiopia, o bunicuţă s-a implicat mult în a convinge mamele şi copiii să se pregătească pentru Botez. La o lună după, a trebuit să mă întorc să celebrez sfânta Liturghie - mergem rar deoarece avem 54 de sate, unele la 5 ore de mers cu maşina - când am ajuns, bunicuţa m-a întrebat: "Părinte, ni l-aţi adus pe Isus?" Nu ştiam ce să răspund, dar am reluat: "Da, bunică, l-am adus pe Isus, o să celebrăm sfânta Liturghie!" M-am bucurat că după oboseala şi greutatea drumului cineva m-a întrebat un lucru atât de important. Nu am să o uit niciodată, numele ei creştin este Maria, iar numele de trib era Bokao. Un alt exemplu este mama Ducato. În timpul Adventului, a predicat şi s-a străduit foarte mult să-i îndemne pe copii să participe, să înveţe şi să se roage împreună. Mă impresionează încă apropierea de mentalitatea românească în privinţa dragostei mamei faţă de copil.

- În final, ce transmiteţi tuturor mamelor, care au născut sau trebuie să nască, ori au adoptat la distanţă, spiritual, pe cineva?

Să-şi iubească mult copiii, să-i îngrijească, pentru că au nevoie de o bază spirituală pe care să-şi construiască viaţa. O bază religioasă oferită de mama nu va fi uitată niciodată. Mereu îmi amintesc ce m-a învăţat mama: rugăciunea, modestia şi respectul faţă de aproapele. Le doresc să fie ca nişte îngeraşi pentru copiii lor de acasă sau de departe.

Pr. Florin Petru Sescu