|
|
Librărie on-line |
comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală |
|
|
|
|
|
Rănile păcatului Pe tărâmul spiritual, această lume este considerată de multe ori drept o vale de lacrimi, o vale a plângerii. Altfel spus, un loc în care nu-ți rămâne altceva de făcut decât să te văicărești. Ceva mai potrivită poate că este referirea la zbucium. Căci, trebuind să răzbați printre spini și stânci ascuțite, nu ajută la nimic să stai pe loc și să-ți plângi de milă. Poate că pentru un timp rămâi integru: nu te zgârii și nu te rănești; dar nici nu te salvezi. În cele din urmă însă trebuie să-ți faci curaj și să înfrunți situațiile dure ale vieții. Și astfel te rănești. Vrând-nevrând. Și, pentru că suntem pe tărâm spiritual, aceste răni este clar că sunt cele ale păcatului.
Unele dintre rănile trupești se vindecă oarecum singure; de fapt, corpul nostru are puterea de autoreparare. Cu destule limite și în anumite condiții. Și în cazul sufletului, urmele lăsate de păcatele mici pot fi reparate cu ușurință: prin expunere în mediu de har și fugă de infectare. Rănile provocate de păcatele grave însă au nevoie de intervenții decisive și de harul sacramental. A le neglija sau a le lăsa în stare de infecție înseamnă pericol de dezastru. Și., poate mult mai grav, astfel de situații sunt ca niște răni deschise pe trupul lui Cristos, care este Biserica.
Pr. Cristian Chinez
|
|
|
|
Caută pe site |
|
|
Biblia on-line |
|
|
Centrul Misionar Diecezan |
|
|
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta" |
|
|
|
|
|