Poezii creștine
Inimă străpunsă
Ostașul cu lancea în coastă împunse,
Spre inima lui, rece, metalul grăbi,
Cu forță ca-n luptă carnea străpunse,
În jertfă curată sânge și apă țâșni!
Străpunsă inimă atunci spre mântuire,
Străpunsă azi mereu, dar oferind iubire!
Mereu când suflete din cremene de apă,
În lumi făr'adevăr roiesc trăire,
Și-n grele-ntunecimi mizer se-adapă,
Fără lumini polare, fără regăsire,
Străpunsă inimă atunci spre mântuire,
Străpunsă azi mereu, dar oferind iubire!
Puțin mai jos de îngeri, pe cel Adam creat,
Dară din timp divin o inimă-l veghează,
O inimă străpunsă, izvor purificat,
Poartă celestă vie, cale ce creează,
Comori de-nțelepciune și vrednică știință,
Al munților cei veșnici, tăcut, în vifor dor,
Virtuți desăvârșite, Cuvânt întru ființă,
Credință în iubire, un abisal fior!
Străpunsă inimă atunci spre mântuire,
Străpunsă azi mereu, dar oferind iubire!
Martin Cata
* * *
Șiroaie de sânge
Șiroaie de sânge îți curg pe obraz,
Și-n ochii tăi lacrimi s-ascund;
Sub lemnul durerii tu luneci și cazi,
Iar spinii în carne-ți pătrund.
Adâncă-i durerea ce-n suflet o strângi!
Urcușul Golgotei e greu.
Iar cel pentru care tu suferi și plângi,
Isuse, Isuse sunt eu.
Sub ploaia cumplită a pumnilor grei,
Te rogi pentru cei ce te bat:
"Părinte, ai milă de dușmanii mei,
Și iartă-i, ei nu știu ce fac!"
Tu om al durerii, de toți părăsit,
Pe cruce te stingi luminând.
A morții putere prin moarte-ai zdrobit,
În lume speranța aducând.
Isuse, la tine mă-ntorc azi căit,
Și știu că tu n-o să mă cerți.
Eu, omul cel josnic ce-atunci te-am lovit,
Plângând azi te rog să mă ierți!
P. Dugulescu