Pr. Petru Pal - director al revistei

După ce Mons. Anton Gabor a trecut la Domnul, în anul 1936, revista, în perioada martie 1936 - noiembrie 1937, a fost redactată de pr. Petru Pal (24 iulie 1872 - 31 ianuarie 1943), care încearcă să urmeze linia primului redactor. În martie 1936 acesta scrie: "Apreciind foloasele revistei pentru luminarea populaţiunii noastre catolice române, am hotărât în înţelegere cu forul nostru superior să nu părăsim opera începută, să luăm locul de sacrificii al reposatului şi cu puteri unite s-o continuăm!". Cere sprijinul cititorilor şi colaborarea preoţilor de ambele rituri, dorind să publice cât mai multe lucrări originale. Revista apărea acum în 1.500 de exemplare.

Intenţia de rugăciune pentru luna aprilie, publicată în luna martie, este pentru expoziţia presei de la Vatican (1 aprilie - 31 octombrie 1936), cu prilejul împlinirii a 75 de ani de existenţă a ziarului "L'Osservatore romano". În numărul din iunie, pr. P. Pal descrie deschiderea oficială a expoziţiei de presă de la Vatican (12 mai 1936), România, alături de ep. Traian Frenţiu, fiind reprezentată de pr. P. Pal pentru diecezele latine, şi de pr. Alois Tăutu şi pr. Ioan Georgescu pentru greco-catolici.

Numărul din iunie anunţă inaugurarea unei parohii unite în Iaşi, iar revista din iulie-august descrie sfinţirea capelei din Tecuci. În septembrie, la 50 de ani de la deschiderea Seminarului din Iaşi, pr. P. Pal, primul preot ieşit din acest Seminar, face istoricul acestuia, iar în numărul următor relatează cum s-a desfăşurat sărbătoarea. Despre sosirea noului nunţiu (Valerio Valeri) şi despre împlinirea a zece ani de la înfiinţarea "Presei Bune" se relatează în revista din noiembrie.

În 1937 sunt publicate articole legate de raportul dintre ştiinţă şi religie, despre persecuţiile din Spania, despre propaganda comunismului din Rusia, despre rătăcirile naţional-socialismului din Germania, din misiuni. În luna martie, pr. P. Pal revine la expoziţia presei din Vatican, descriind cele văzute, iar în luna mai despre închiderea expoziţiei, prelungită până în aprilie 1937. De aici aflăm că 45 de naţiuni şi ordine călugăreşti aveau pavilioanele lor, lipseau Germania şi Rusia; greco-catolicii români erau reprezentaţi cu câteva jurnale, iar latinii erau cu ţările balcanice (Bulgaria şi Grecia) împreună într-o odăiţă; din cele 29 de reviste lunare şi hebdomadare în diferite limbi, organizatorii au pus doar câteva. Din articolul "O noutate" din numărul din luna aprilie, aflăm cum se distribuiau publicaţiile la Iaşi în acea vreme: "Să fi mers la Liturghia de la ora zece ca astăzi. Nu-I aşa că erau să-ţi spargă urechile copiii care vând Farul nou în curtea catedralei? Într-una strigă: 2 lei Farul nou, 2 lei Farul nou".

Aceeaşi revistă din luna aprilie anunţă apariţia, sub îngrijirea pr. Iosif Tălmăcel, a colecţiei de cântece bisericeşti "Cântăreţul catolic", 288 de pagini, alături de un alt volum cu note muzicale. Revista din luna mai anunţă stingerea din viaţă, la 22 martie 1937, la Strasbourg (Franţa) a seminaristului Iosif Cojocaru, originar din Pildeşti. Numărul din iunie tratează despre Colegiul "Pio Romeno" recent inaugurat. Numărul iulie-august apare cu întârziere din cauza grevei tipografilor şi anunţă moartea Mons. Carol Rist şi vizita nunţiului în Dieceza de Iaşi.

În afară de pr. Felix Wiercinski, la revistă, în ultimii ani, colaborează H. Arion, S., Peregrinus, Zoe Haşdeu (Z.H.), H.A., pr. C. Hausner (C.H.), pr. Ioan Jicmon (I.J.), pr. Cădaru, C.H.

Sub conducerea pr. P. Pal se dă prioritate articolelor de spiritualitate sau catehetice, precum şi informaţiilor din Biserica Universală; sunt mai puţine informaţii din viaţa Bisericii locale şi nu mai sunt publicate calendarul şi intenţiile de rugăciune pentru fiecare zi "din unele motive tehnice".

Pr. Cornel Cadar