Primiți, cu mult curaj, crucea!
Primiți, cu mult curaj, crucea!
Sunt cuvintele episcopului martir Anton Durcovici adresate enoriașilor săi în anii cumplitei prigoane ateiste, în perioada stalinistă (1948-1953). El însuși, ucenic fidel al lui Cristos, și-a purtat, zi de zi, crucea, din copilărie (ca orfan, ca migrant), ca seminarist și student teolog, ca preot în serviciul Arhiepiscopiei Catolice de București, ca internat în lagăr în Primul Război Mondial, fiind austriac de origine, ca responsabil în posturile cele mai grele ale slujirii preoțești, iar din ziua consacrării sale, 5 aprilie 1948, pe aceea de episcop de Iași, pe care a dus-o exemplar, desăvârșit, în spirit de sacrificiu. Îndemnându-I pe ai săi la primirea crucii creștine, o spunea cu toată convingerea, din experiența sa personală.
Ca un vizionar plin de credință și speranță, a adăugat: "Vor veni zile fericite și pentru acest popor atât de încercat și suferind". Ceea ce s-a și împlinit. De 25 de ani trăim în libertate viața creștină, când dieceza noastră, precum și celelalte din țară și-au putut reface structurile organizatorice, realizând opere admirabile. În mod cert, suferințele suportate de episcop în detenția cumplită până în ultima clipă, au contribuit la aceste împliniri.
Mulțumim din toată inima pentru darul neasemuit de mare pe care Dumnezeu ni l-a dat, făcându-l pe episcopul nostru martir beneficiar al fericirii a opta, proclamată de Isus în predica de pe munte: "Fericiți sunteți când vă vor persecuta [.] Bucurați-vă și tresăltați de bucurie, căci răsplata voastră mare este în ceruri!" (Mt 5,11-12).
Îl vom omagia în apropiata solemnitate a declarării sale ca fericit, rugându-l să ne mijlocească la Domnul statornicia purtării cu fidelitate a crucii vieții creștine, pentru a fi adevărați ucenici ai lui Isus, cu speranța nezdruncinată a fericirii cerești.
P.A.D.