Curier juridic

- Z.T. (Iaşi). "În luna octombrie a anului trecut am demarat în instanţă procedura ordonanţei de plată în vederea recuperării unor debite datorate de către o societate comercială către societatea pe care o administrez în baza unor facturi neachitate din 2013. Deşi am depus la dosar toate înscrisurile necesare pentru dovedirea debitului, cererea mea a fost respinsă pe excepţia inadmisibilităţii. Este obligatorie procedura medierii în cauzele care au ca obiect somaţie de plată?"

Din ziua de 15 februarie 2013, OG nr. 5/2001, privind somaţia de plată şi OUG nr. 119/2007, privind ordonanţa de plată au fost abrogate, ea fiind reglementată doar de art. 1013-1024 din noul Codul de procedură civilă.

Conform textelor legale mai sus-menţionate, dumneavoastră, în calitate de creditor, trebuie să comunicaţi debitorului prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie prin care îi puneţi în vedere să plătească sumele datorate în 15 zile de la primirea acesteia. Abia după ce se scurg cele 15 zile şi debitorul nu plăteşte, vă puteţi adresa instanţei cu o cerere de ordonanţă de plată. Dacă lipseşte această procedură prealabilă şi obligatorie, cererea de ordonanţă de plată vă va fi respinsă ca inadmisibilă de către instanţă. Prin urmare, aveţi posibilitatea de a depune o altă cerere în vederea recuperării debitului, dar numai după realizarea procedurii prealabile a somaţiei.

Procedura medierii nu este obligatorie la somaţia de plată, dar este necesară procedura prealabilă.

- Mihai Dumea (Săbăoani). "În condiţiile în care o persoană nu se prezintă la judecată şi nu doreşte ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile moştenite de la părinţii săi, judecătorul va soluţiona sau nu cauza?"

Conform reglementărilor legale, în vigoare în acest moment, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune (art. 1143 al. 1 Cod civil). Mai mult, chiar dacă dv. v-aţi fi opus fragmentării dreptului de proprietate, această opoziţie nu ar fi avut niciun efect, procedura ieşirii din indiviziune urmându-şi cursul şi fără aportul dv. Prin urmare, nici legal, dar nici moral nu ar trebui să fiţi tras la răspundere de către rude, situaţia lor actuală urmând a fi aceeaşi indiferent de poziţia dv. din proces. În ceea ce priveşte soluţia pronunţată de instanţa de judecată, în condiţiile în care o parte este nemulţumită de modul în care s-a dispus partajarea, atunci trebuia să conteste hotărârea în termenul legal de 15 zile. În cazul în care nu a uzat de calea de atac, atunci se consideră că toate părţile au fost mulţumite de hotărârea instanţei de fond.

- Niculiţă C. (Răducăneni). "În anul 2013 am depus la Judecătoria Răducăneni o acţiune în obligarea pârâtului la pensie de întreţinere, dar, prin încheiere, cererea a fost anulată pentru motivul că nu am indicat domiciliul pârâtului din străinătate. Precizez că am depus la dosar o copie de pe buletin prin care am făcut dovada domiciliului din România".

Conform art. 150 al. 1 pct. 13, "...dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu este cunoscut/cunoscută, citarea se face potrivit art. 162".

Din art. 162 al. 1 reiese şi situaţia conform căreia dacă reclamantul nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului, deşi a dovedit că a făcut tot ce i-a stat în putinţă, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate. Potrivit aceluiaşi text legal, citarea prin publicitate presupune afişarea citaţiei pe uşa instanţei, pe portalul instanţei de judecată competente şi la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. Din momentul încuviinţării citării prin publicitate, instanţa este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, conform prevederilor art. 57, care va fi citat la dezbateri în vederea reprezentării intereselor pârâtului.

Împotriva încheierii prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată puteţi face cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare.

Av. Mihaela Ciobanu