Figuri ilustre. Alexandru Ţerek

A fost, cu siguranţă, cel mai de seamă reprezentant al laicatului catolic din Iaşi, în perioada interbelică, având un rol important în dezvoltarea presei bisericeşti şi remarcându-se după anul 1948 ca un exponent al rezistenţei anticomuniste prin credinţă.

Născut la 2 octombrie 1898 la Piteşti, într-o familie de origine cehă, a lucrat ca tipograf la Piteşti (1911-1916; 1918-1920), Bucureşti (1916-1917; 1921-1922), iar din anul 1923, la Iaşi, la Tipografia revistei "Viaţa românească". În perioada mai 1927 - septembrie 1932 a fost director tehnic al Tipografiei "Presa Bună" aparţinând Episcopiei de Iaşi, iar în perioada 1932-1937 devine "arendaşul" Tipografiei "H. Goldner" din acelaşi oraş.

În sfârşit, în perioada 1937-1948 a fost proprietarul Tipografiei "Ţerek", pe care o evacuează în anul 1944 la Piteşti, reuşind apoi să o readucă la Iaşi, la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

Trebuie menţionat faptul că ultimele numere ale revistei "Lumina creştinului", publicate în anul 1948 sub denumirile "Hristos, lumina creştinului", respectiv "Cristos este învierea şi viaţa", au fost tipărite la Atelierele Grafice "Alexandru Ţerek" din Iaşi (strada Dobrogeanu Gherea, 9).

În toamna anului 1948 regimul comunist a procedat la confiscarea Tipografiei "Ţerek", iar Alexandru Ţerek se angajează la Episcopia din Iaşi, în calitate de funcţionar (octombrie 1948 - septembrie 1949; iulie - decembrie 1950). Lucrează apoi, tot ca funcţionar, la CFR Iaşi, "Savromconstrucţii" şi ziarul "Lupta Moldovei"; iar începând cu anul 1951 se angajează la Tipografia Mănăstirii Neamţ, familia sa rămânând însă la Iaşi.

Din acest moment va fi vânat zi şi noapte de securişti, care-i deschid un dosar de urmărire informativă, organizând în jurul său o vastă reţea de informatori. În fişa individuală întocmită de Securitate era descris drept "un om deştept, bun organizator, având relaţii cu profesori universitari, medici şi cu mai mulţi preoţi catolici din Iaşi şi din alte localităţi".

Timp de trei ani (1953-1956) refuză constant colaborarea cu Securitatea, reafirmându-şi idealurile creştine şi crezul său anticomunist. Respinge cu mult curaj acuzaţiile de "spionaj" în favoarea Vaticanului şi devine "suspect de activitate duşmănoasă pe linia cultului romano-catolic", după ce afirmase că regimul ateo-comunist se va prăbuşi, "ca un vis urât".

În anul 1956 Securitatea interceptează două cărţi primite de Alexandru Ţerek de la Roma, de la preotul Bonaventura Morariu: "Unitatea Bisericii" şi "De vorbă cu fraţii mei de acelaşi neam român şi ortodox", lucrări care dezvăluiau, printre altele, atrocităţile persecuţiei bolşevice din Rusia. Doi ani mai târziu, la sugestia unui consilier sovietic NKVD (Securitatea bolşevică), Securitatea îl arestează la 21 decembrie 1958 şi îl trimite în faţa justiţiei comuniste în baza unui dosar penal fabricat, ce conţinea declaraţii false, smulse prin violenţă şi şantaj unor foşti colegi şi subalterni care au lucrat împreună cu acesta la Tipografia "Goldner" şi la alte instituţii din Iaşi.

La 23 martie 1959, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti l-a condamnat pe Alexandru Ţerek la 18 ani de detenţie grea şi confiscarea totală a averii, pentru infracţiunea de "activitate intensă contra clasei muncitoare şi a mişcării revoluţionare".

A fost încarcerat succesiv la Jilava, Galaţi, Gherla, Piteşti, Aiud şi Botoşani, fiind însă graţiat prin decretul nr. 411 din 24 iulie 1964.

Moare la 17 ianuarie 1995 la Iaşi, la vârsta de 97 de ani.

Biograful său, pr. dr. Anton Despinescu i-a adus un omagiu acestui veteran creştin al comunităţii catolice din Iaşi prin publicarea a două articole în revistele "Glasul nostru" şi "Buletin istoric", caracterizându-l cu următoarele cuvinte: "Distins om, creştin adevărat şi suflet nobil".

Dr. Dănuţ Doboş