Feerii de Crăciun
Cu cioburi de stele și verde de ger,
Se zbate în palidul vis, fâlfâind,
Chemarea-ncrestată pe dorul de cer,
Crăciunul din dangăt și of-ul de-oricând.
E-atâta lumină în suflet și-n gând,
Atunci când copilul din noi e la post,
Când totul plutește în farmec, cântând,
Mereu mai spre nou, dar și spre ce-a fost.
E numai Crăciun... și iarăși Crăciun...
În mintea atâtor nostalgici cu (b)ani,
Dorință nestinsă spre tot ce-i mai bun
Și voie acută de-a fi mai umani.
Dar toate acestea nu duc nicăieri
Și nici nu pot umple vreun gol din străfund...
E alt conținutul de azi și de ieri
Și alte minuni în Crăciun se ascund.
Nu-i totul în ceea ce pare frumos...
Nici visu-mplinit al vreunui copil
Nu poate să-l pună la colț pe Cristos
Și-n loc să apară vreun moș mai abil.
Minunea constă în lucrarea de har,
Iar cerul din suflet e mult mai duios...
Crăciunul înseamnă în iarnă florar,
Înseamnă: dispară păcatul geros!
Să fie în lume iubit cel venit
Să-mpartă la toți și lumină și har!
Să fie Crăciunul nu doar sorcovit,
Ci cale și viață prin sfântul altar!
Pr. Cristian Chinez