Oropa

În nordul extrem al Italiei, aproape de oraşul Biella, la o altitudine de 1.200 de metri se înalţă cel mai important sanctuar din Alpi: Oropa. Într-o zonă deosebit de pitorească, între culmi muntoase, pelerinul va găsi aici o oază de spiritualitate, de contemplaţie, de rugăciune.

Conform tradiţiei, istoria sanctuarului ar începe în secolul al IV-lea, avându-l ca întemeietor pe sfântul Eusebiu de Vercelli, însă primele documente sunt din sec. al XIII-lea. Papa Inocenţiu al III-lea, într-o bulă datată la 2 mai 1207, pomeneşte despre două biserici primitive, "Sfânta Maria" şi "Sfântul Bartolomeu", care erau repere pentru călătorii care veneau din est spre Valle d'Aosta.

De fapt, azi la Oropa se poate vedea un adevărat complex, dezvoltat în decursul multor secole, mai ales începând cu anul 1599. În acel an, localitatea Biella a fost lovită de o cruntă ciumă. Pentru că au fost salvaţi, locuitorii au decis să construiască o biserică nouă şi să meargă anual, în procesiune, în prima duminică a lunii mai.

În anul 1630, în împrejurimi, apărea din nou ciuma. Atunci oamenilor li s-au oferit imagini cu Maica Domnului de la Oropa, cu inscripţia "Protectoare". Oraşul Biella a fost ocolit de epidemie, iar în anul 1632 locuitorii au oferit sanctuarului o lampă de argint pe care au încrustat cuvintele: "Fecioarei de la Oropa, Maica lui Dumnezeu, apărătoarea şi patroana Biellei, oraş neatins de ciumă, 1632".

Aşa se face că în jurul anului 1630 începe construirea bazilicii, numită azi "bazilica veche", cu trei mari curţi interioare şi încăperi pentru pelerini.

În secolele următoare afluenţa pelerinilor creşte. De aceea, în anul 1774, arhitectul Ignazio Galletti propune un proiect grandios, dar care va fi finalizat abia între anii 1956 şi 1960.

Sanctuarul este, cu adevărat, unul grandios, care se îmbină perfect cu munţii dimprejur. Are o lungime de 110 metri, lăţimea de 62 metri, iar înălţimea cupolei atinge 80 metri de la paviment. Impresionant este şi ciboriul de deasupra altarului, operă a arhitectului Gio Ponti.

Biserica a fost consacrată în ultima duminică a lunii august 1960, deşi primise titlul de "basilica minor", din partea papei Pius al XII-lea, la 29 martie 1957.

Sanctuarul adăposteşte, în interiorul vechii capele, fresce ce par a fi din secolul al IX-lea, aparţinând unui pictor necunoscut, numit maestrul din Oropa. Sunt reprezentări ale Maicii Domnului şi ale sfinţilor cinstiţi în această zonă.

Dar tot aici, punctul principal este statuia neagră a Maicii Domnului, sculptată în lemn de un artist din Valle d'Aosta în secolul al XIII-lea. Maria cu o mantie albastră, având părul şi hainele aurite, cu faţa neagră, prezintă pelerinului un surâs dulce şi în acelaşi timp auster.

Aici la Oropa mai poate fi admirată o bogată şi rară colecţie de 50 de reprezentări ale naşterii Domnului, aduse aici din toată lumea. Este o adevărată sinteză între credinţă şi artă: de la simplele sculpturi în lemn din Germania şi până la exoticele reprezentări din Peru, de la splendidele reprezentări în cristal de Boemia şi până la personajele realizate din frunze de bananier din Africa.

Interesant este şi cimitirul monumental, început în anul 1871. E vorba de 48 de arcade, sprijinite pe coloane de granit, în centru aflându-se o capelă în care sunt înmormântaţi trei episcopi biellezi.

În partea stângă a sanctuarului se află Muntele Sacru, declarat ca patrimoniu UNESCO. Aici s-au construit 12 capele care reprezintă scene din viaţa Maicii Domnului şi sunt înzestrate cu statui de teracotă policrome, în mărime naturală.

Printre pelerinii iluştri se numără sfântul Ioan Bosco, sfântul Iosif Cottolengo şi sfântul Ioan Paul al II-lea care a fost aici la 16 iulie 1989.

Pr. Iosif Dorcu