Episcopul Anton Durcovici

Sfânta ridicare a sufletului la Dumnezeu

Ziua de 10 decembrie a fost în mod tradiţional dedicată comemorării morţii eroice la 10 decembrie 1951, în penitenciarul de exterminare de la Sighetu Marmaţiei, a episcopului martir Anton Durcovici. Începând cu acest an, după cum precizează şi păstorul Diecezei, PS Petru Gherghel, într-o scrisoare pastorală, la 10 decembrie vom celebra "prima zi de sărbătoare a fericitului episcop Anton Durcovici", zi specială înscrisă în calendar din dispoziţia papei Francisc.

Cu toate că regimul ateo-comunist l-a distrus din punct de vedere biologic pe episcopul Anton Durcovici, care a murit în condiţii atroce şi ascunzându-i apoi trupul într-un loc secret din cimitirul orăşenesc din Sighetu Marmaţiei, cu intenţia de a-l şterge din memoria colectivă, efectul avea să fie contrar. Episcopul martir a rămas în istoria noastră recentă ca un învingător în lupta cu forţele răului, intrate demult şi definitiv în tenebrele istoriei, iar numele său nu numai că nu a fost uitat, ci a fost înscris pentru veşnicie în calendarul Bisericii locale, pentru a fi venerat şi cinstit în fiecare an cu mare solemnitate. În acest fel, în special în această zi, generaţiile prezente şi viitoare vor putea reînnoi făgăduinţele lor de a îndeplini testamentul pastoral şi spiritual al fericitului Anton Durcovici şi anume acela de a participa la întărirea şi reîntărirea identităţii catolice, pe care vrednicul păstor a apărat-o cu preţul propriei sale jertfe.

În acest climat de bucurie şi sărbătoare, continuă seria cercetărilor istorice privind viaţa şi opera fericitului Anton Durcovici, graţie şi arhivelor bisericeşti, care ne descoperă noi imagini şi fapte creştine ce întregesc cunoaşterea uriaşei sale personalităţi. Fotografia alăturată a fost realizată în curtea catedralei "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi, la 30 mai 1948, cu prilejul procesiunii de Joia Verde (Corpus Domini), prima şi ultima procesiune de acest tip la care a luat parte la Iaşi episcopul Anton Durcovici. Fotografia face parte din colecţia preotului Leopold Nestmann (1919-1992), fost colaborator al episcopului.

În cuvinte puţine, dar edificatoare, părintele Leopold Nestmann, fost ceremonier al episcopului Anton Durcovici, ne-a lăsat împreună cu respectiva fotografie o interesantă descriere a uriaşei personalităţi a acestuia: "Conduce dieceza cu o bunătate cu totul neobişnuită, dar în acelaşi timp cu o fermitate neînfrânată. Era un om de o viaţă profundă interiorizată: iubea mai presus de orice reculegerea, singurătatea, tăcerea pentru a fi cât mai unit cu Dumnezeu. După truda şi multele distracţii necesare zilei, când se lăsa seara, se ducea în faţa tabernacolului şi stătea acolo nemişcat, ore întregi în adoraţie, în sfânta "ridicare a sufletului la Dumnezeu". Viaţa sa intimă cu Dumnezeu avea semne ieşite din comun, dar nimeni nu a aflat vreodată ceva despre secretele ei: "Secretum regis servare". Modestia lui atingea culmi. Cuvântul "eu" aproape că nici nu exista în vocabularul său! Era foarte rezervat faţă de oameni, dar dacă ţinea la cineva, apoi ţinea la el din toată inima. Era de o erudiţie rară de tot. Cu greu se putea găsi un domeniu ştiinţific în care să nu fi fost specialist. Muncea apoi excepţional de mult, dar mai ales ordonat şi inteligent. Coroana de aur a personalităţii sale era însă spiritul său imaculat sacerdotal. Motoul episcopului a fost: "Beatus populus, cuius Deus Dominus!" Memoria ejus erit inter sanctos! (Amintirea lui va fi printre sfinţi)".

Dr. Dănuţ Doboş