Sfânta Scriptură

* Edith Pintea (Arad). "Psalmul 51 (50) îmi place mult, consider că este util să fie rugat zilnic, dar nu-i înţeleg partea de încheiere, adică versetele 20-21. Am impresia că se referă la sfârşitul timpurilor, când se va rezidi templul dărâmat în anul 70. Şi atunci iarăşi vor fi actuale jertfele, arderile de tot şi se vor pune iarăşi viţei pe altar? Noul Testament spune că astfel de jertfe au fost înlocuite prin jertfa lui Cristos pe cruce".

Psalmul invocat de dv. reprezintă cu siguranţă unul dintre momentele cele mai înalte ale liturgiei penitenţiale din Vechiul Testament. Versetele 20-21 sunt exemplul viu al unei actualizări a cuvântului lui Dumnezeu în funcţie de un context nou. După ce a ispăşit nelegiuirea sa, Israelul "a luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale" (Is 40,2) în timpul exilului; acum se întoarce să reconstruiască templul şi cetatea sfântă. Aluzia la zidurile Ierusalimului duce cu gândul la Neh 2,17-20. Dacă în timpul exilului Israelul n-a putut să aducă decât sacrificiul plânsului (Ps 137), acum, în templul reconstruit, poate să aducă un cult curat, întrucât izvorăşte dintr-o inimă căită şi purificată. Este tipul cultului (nu altarul şi jertfele) plăcut lui Dumnezeu şi la sfârşitul timpurilor.

Pr. Alois Bulai