Nostalgia divinului
Psihologul V.E. Frankl, vienez cu origini evreiești, și-a întărit încrederea în bunătatea omului, paradoxal, în interiorul celei mai groaznice manifestări a răului: în lagărele naziste. Și asta văzând nenumărați prizonieri care intrau în camerele de gazare "cu fruntea sus, rostind cu buzele Tatăl nostru sau rugăciunea evreiască pentru moarte". În lucrarea sa Homo patiens, scrie: "Dacă este adevărat că omul poate fi înțeles numai pornind de la Dumnezeu, este adevărat și că el poate găsi calea de acces la Dumnezeu numai pornind de la sine însuși. Când se pune problema de a-l învăța pe un altul parcursul spre Dumnezeu, nu se poate porni de la nivelul rațional, ci numai de la cel emotiv. Căci în adâncul ființei noastre există o atare nostalgie care se poate referi numai la Dumnezeu".
În altă ordine de idei, același Frankl, în opera sa Dumnezeu în inconștient, precizează: "Religia nu este o poliță de asigurare pentru o viață liniștită, lipsită de conflicte... Religia îi dă omului mult mai mult..., dar, în același timp, îi și cere mult mai mult".
Din toate acestea, putem aprecia că punctul de pornire ca și orientarea spre Dumnezeu nu sunt suficiente fără o trăire intensă și conștientă a acelor experiențe prin care pot fi înfruntate suferința și moartea. Chiar cu nostalgie...
Pr. Cristian Chinez