Răspundem cititorilor

* Genovica Tiba (Răchiteni). "Am scris şi eu două rugăciuni şi mi-am făcut curaj să le trimit la redacţie... Cu stimă şi mult respect pentru revista "Lumina creştinului"".

Rugăciunile pe care le-aţi trimis sunt într-adevăr frumoase, dar nu pot fi publicate din lipsa spaţiului. Am dori apoi să verificaţi dacă nu cumva rugăciunile trimise sunt o combinaţie din mai multe rugăciuni, cum ar fi cea care se recită în multe biserici înainte de sfânta Împărtăşanie: "Vino, Isuse, în inima mea şi rămâi la mine întotdeauna. Isuse, pentru tine vreau să trăiesc, al tău vreau să fiu în viaţă şi la moarte...", sau cum ar fi aceasta: "Înger, îngeraşul meu, tu să mă păzeşti de rău. Să te rogi lui Dumnezeu pentru sufletul meu..."

* Crismelgena (jud. Bacău). Apreciem mult ceea ce ne-aţi scris despre ecumenism, rugăciune şi familie. Redăm o parte din scrisoarea dv. "La 60 de ani, am ajuns la concluzia că am trecut prin viaţa aceasta ca printr-o călătorie (...). Azi sunt conştientă de cât m-a iubit Dumnezeu (...). Părintele Mario de la Oneşti a plecat în Italia şi capucinii au preluat casa ecumenică. Cred că cineva se va gândi să continue şi să meargă înainte cu această lucrare ecumenică. Pentru părintele Mario e o suferinţă mare că nu mai poate continua. Am avut ocazia în luna august să-i facem o bucurie. Un grup restrâns de laici am participat la întâlnirea, cred că ultima oară, de rămas bun. M-am bucurat mult de revederea lui, că a avut puterea să vorbească româneşte după o perioadă destul de lungă în Italia. Părintele ne-a povestit cum a fost bolnav, cum şi cine a avut grijă de el. Noi am povestit fiecare ce am făcut cât el a lipsit (...). Trebuie să se implice şi familiile, persoanele care vor şi înţeleg de ce responsabilitate e nevoie pentru ca familiile să aibă mai puţin de suferit şi celula de bază a societăţii să dea copii sănătoşi şi bine educaţi creştineşte, nu după modelul de azi din mass-media care din ce în ce mai mult propagă nonvalorile şi chiar legi care să fie aprobate contra familiei creştine (...). Mulţumesc lui Dumnezeu şi cer şi pe viitor să-mi ocrotească familia şi ori unde voi fi chemată încerc să fac ascultare şi slujire". Cu privire la întrebări, este bine să luaţi legătura cu părintele paroh. Oricum, noi credem că fiecare familie trebuie să aibă grijă de ai lor. În cadrul Bisericii, în Dieceza de Iaşi sunt patru cămine de bătrâni: Iaşi, Butea, Măgura şi Gherăeşti. La celelalte întrebări care sunt foarte personale, cu siguranţă, veţi primi răspuns de la părintele paroh.

* Pr. Anton Bişoc (Voievodeasa). "Vin cu o mică propunere. Despre fericitul Anton Durcovici s-au scris atâtea lucruri trăite de dânsul şi toate sunt spre folosul nostru al tuturor. E foarte bine că s-a scris, dar eu aş dori, şi poate mai sunt şi alţii de aceeaşi părere cu mine, să se scrie acum despre rezultatul acestei lupte pe care el a dus-o cu puterile întunericului (...). Tot procesul beatificării şi însăşi Liturghia de beatificare a fost ceva splendid din toate punctele de vedere (...). Eu aş dori să i se aducă un omagiu acestui erou şi pentru binele multora. O adunare de documente, fotografii cu beatificarea, cu episcopii prezenţi, diferite personalităţi etc."

Vă mulţumim pentru sugestii. Vom ţine cont de ele.

* A. (jud. Bacău). "Citesc revista "Lumina creştinului" de foarte mult timp şi am găsit în ea multe răspunsuri la problemele mele. Sunt căsătorită şi am copii. Soţul meu nu este un om rău, dar nu este fidel (...). Suntem catolici, mergem la biserică. Soţul meu se spovedeşte şi se împărtăşeşte, merge în pelerinaje etc. dar dacă îi zic ceva de ea, este jale, casa noastră se transformă în iad (...). Eu şi această femeie am fost foarte bune prietene şi... Este dureros şi greu de suportat, iar eu nu ştiu ce trebuie să fac. Nu vreau să-mi părăsesc copiii pentru nimic în lume".

Treceţi, din păcate, printr-o situaţie foarte grea. În afară de rugăciune în care veţi găsi mângâiere şi sprijin, vă recomandăm să luaţi legătura cu părintele paroh şi cu naşii. Soţul dv. trebuie să fie confruntat cu viaţa dublă pe care o duce. În una dintre duminicile trecute, evanghelia ne sugera cum să procedăm în astfel de cazuri: dacă nu înţelege între patru ochi, mai luaţi şi pe alţii, de exemplu naşii, părinţii, sau pe cineva apropiat. Apoi comunicaţi Bisericii.

* Maria Elisabeta Niculescu (Constanţa). "La una dintre Liturghii, părintele predicator a spus că atunci când mergem la cimitir, mergem la moaştele familiei noastre. Am meditat la acest lucru şi mă întreb cum este şi la... cenuşa buneilor?! În afară de faptul că am cunoştinţă că Biserica Catolică acceptă acest tip de înmormântare nu ştiu altceva. Cu respect, aş dori un articol pe această temă a incinerării şi apoi a ceea ce se întâmplă cu cenuşa... În noiembrie la un requiem solicitat în biserică ce se mai poate face?! Pe ici pe colo, chiar în revista "Lumina creştinului" am citit câte ceva, dar aş dori un articol mai amplu".

Despre preocuparea dv. s-a mai scris în revistă în luna februarie 2013, când i s-a răspuns lui A.B. (Bucureşti): "Regula de bază şi în Biserica Catolică este înhumarea ca respect faţă de trup. În catehism este notat ca o faptă de binefacere de a înmormânta pe cei morţi. Biserica Catolică acceptă (iulie 1963) şi incinerarea atunci când este bine motivată, ca de exemplu de lipsa locurilor în cimitir sau de costurile foarte mari (de exemplu, cineva moare în străinătate şi este peste posibilităţile familiei de a-l aduce acasă). În acest caz asistenţa religioasă este acordată. În cazul în care incinerarea este motivată de alte concepţii străine de creştinism, cum ar fi reîncarnarea sau incinerarea urmată de aruncarea cenuşii în mare, în lacuri sau în păduri pentru a se contopi cu natura, serviciul religios este refuzat. Refuzul funeraliilor se verifică şi atunci când urna cu cenuşă este păstrată în alte locuri decât cele dedicate acestui scop. Codul de drept canonic (can. 1176 ? 3.) spune clar: "Biserica recomandă stăruitor să se păstreze piosul obicei de a se înhuma trupurile celor morţi; totuşi, nu interzice incinerarea, afară de cazul când aceasta a fost aleasă din motive contrare învăţăturii creştine"". În această privinţă există un articol amănunţit în Almanahul "Presa Bună" 2013, pag. 167-171.

* Gheorghe Budău (Satu Nou, Bc). "Am citit în revista din luna septembrie că parohul nostru va fi mutat şi ne pare foarte rău. Mai sunt multe lucrări de făcut la biserică, mai ales cu sistemul de încălzire, trebuia să fie montată o centrală termică etc. Vă rugăm să ne spuneţi ce avem de făcut în această situaţie?"

Noi credem că aţi citit şi despre numirea noului paroh, dar despre aceasta nu aţi voit să ne scrieţi nimic. Bucuraţi-vă că aveţi biserică nouă şi frumoasă, şi nu fiţi supărat că nu este montată centrala termică! Cu siguranţă ea va fi pusă în locul despre care spuneţi că este "gol". Noul paroh va lucra cu acelaşi zel. Vă dorim gânduri bune şi nu uitaţi să-i mulţumiţi Domnului pentru tot ceea ce aveţi.