O sută de ani de la începutul Primului Război Mondial

Anul acesta s-au împlinit o sută de ani de la declanşarea Primului Război Mondial. Sâmbătă, 13 septembrie, papa Francisc a mers în pelerinaj la cimitirul militar din Redipuglia, în nordul Italiei, unde sunt înmormântaţi peste 100.000 de soldaţi.

Sanctitatea sa s-a rugat pentru victimele Primului Război Mondial (opt milioane de soldaţi şi şapte milioane de civili) şi pentru victimele tuturor celorlalte războaie. Pentru papa, această comemorare a avut o semnificaţie aparte, deoarece bunicul său a luptat în acest război şi i-a povestit realităţi dureroase ce s-au petrecut în acea perioadă. Suveranul pontif a vorbit despre război ca fiind o nebunie a cărei lecţie omenirea nu a învăţat-o încă, deoarece şi astăzi sunt războaie.

Tot în memoria acestui eveniment, Comunitatea "Sfântul Egidiu" a organizat la Anvers (Belgia), în perioada 7-9 septembrie, cea de-a XXVIII-a ediţie a Întâlnirii Internaţionale "Oameni şi religii" la care au participat aproximativ 300 de lideri religioşi, printre care PS Virgil Bercea, episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, şi trei reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe din România.

Puţini ştiu că prima conflagraţie mondială a fost numită la început Războiul cel Mare sau Războiul Naţiunilor. Abia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a primit numele de Primul Război Mondial.

Războiul a început la 28 iunie 1914, când Imperiul Austro-Ungar a declarat război Serbiei. Cauza principală a declanşării a fost asasinarea la Sarajevo a arhiducelui austro-ungar, Franz Ferdinand, moştenitorul tronului, şi a soţiei sale, ducesa Sofia. Austro-Ungariei i s-au alăturat Germania, Imperiul Otoman şi Bulgaria (bloc militar ce va purta numele de "Puterile Centrale"), iar Serbiei i s-au alăturat Rusia, Franţa şi Anglia (alianţă cunoscută sub numele de Antanta). Războiul a luat dimensiuni mondiale, deoarece au fost atacate şi cucerite teritoriile germane de pe alte continente. Mai târziu au intrat în război, de partea Antantei, Italia, România şi Statele Unite ale Americii.

Războiul s-a terminat la 11 noiembrie 1918, când s-a încheiat un armistiţiu între cele două tabere. România, care a pierdut 880.000 de soldaţi şi 275.000 de civili, a primit înapoi teritoriile româneşti, formându-se astfel România Mare. În faţa situaţiei tensionate din lume, Biserica, prin Sfântul Părinte, nu a încetat să vorbească despre pace, păstrându-şi totodată neutralitatea. La scurt timp după declanşarea războiului, papa Pius al X-lea a încetat din viaţă şi în locul lui a fost ales Benedict al XV-lea, care în primii ani ai pontificatului a căutat să medieze pacea între părţile aflate în conflict, dar pentru că acest lucru nu a fost posibil, atenţia Bisericii s-a îndreptat spre alinarea suferinţelor provocate de război, adică a mediat schimbul de răniţi, furnizarea de alimente şi protejarea prizonierilor de război.

Regatul României se afla între Puterile Centrale şi trupele Antantei. Dintre trupele mobilizate pentru armată în anul 1914, aproximativ 10.000 erau catolici. Dintre aceştia peste 7.000 erau din parohiile catolice din Moldova. Cei mai mulţi erau din Bacău (651 de soldaţi), Trotuş (523 de soldaţi) şi Săbăoani (454 de soldaţi).

La 30 decembrie 1915 a murit arhiep. N.I. Camilli. Dieceza i-a fost încredinţată pr. Ulderic Cipolloni, în calitate de administrator apostolic. După terminarea războiului, Mons. Cipolloni a făcut eforturi mari pentru a deschide două orfelinate pentru orfanii catolici: Hălăuceşti şi Huşi. Totodată, i-a îndemnat pe preoţi şi pe credincioşi să ridice monumente în cinstea celor care au murit în timpul războiului.

Pr. Claudiu Bulai