Fericita Speranța a lui Isus
Maica Speranța a lui Isus (30 septembrie 1893 - 8 februarie 1983) a fost beatificată sâmbătă, 31 mai, în cadrul sfintei Liturghii celebrată la sanctuarul Iubirii Milostive din Collevalenza (Perugia-Italia). La celebrarea din Italia a participat și un grup de pelerini români, fiind prezenți și PS Petru Gherghel și PS Aurel Percă.
Duminică, 15 iunie, solemnitatea Preasfânta Treime, la ora 16.00, s-a celebrat în catedrala din Iași o Liturghie de mulțumire pentru beatificarea Maicii Speranța.
Numeroși credincioși au participat la acțiunea liturgică de mulțumire prezidată de PS Aurel Percă, împreună cu Mons. Alois Fechet, pr. Fernando Manni, superior al Comunității Fiilor Iubirii Milostive, și de alți patru părinți concelebranți; au fost prezente Slujitoarele Iubirii Milostive și mulți credincioși din Asociația Laicii Iubirii Milostive din Barticești, copii și tineri din diferite parohii ale diecezei.
În cadrul predicii, părintele Fernando a amintit cele trei calități din viața creștină a Maicii Speranța, pe care papa Francisc le-a scos în evidență în scrisoarea sa apostolică pentru beatificare: "Ca martoră a blândeții lui Dumnezeu mai ales față de cei săraci, ca fondatoare a două Congregații de viață consacrată (Slujitoarele și Fiii Iubirii Milostive) și ca promotoare a sfințeniei în sprijinul clerului diecezan".
Predicatorul a amintit acțiunea ei bogată ca ucenică a Iubirii Milostive, citind din Jurnalul ei: "...Eu trebuie să fac astfel încât oamenii să-l cunoască pe Dumnezeu nu ca un Tată jignit pentru nerecunoștințele fiilor săi, ci ca pe un Tată bun care caută în toate felurile să consoleze, să ajute și să-i facă fericiți pe fiii săi; îi urmărește și îi caută cu o dragoste neobosită ca și cum nu ar putea fi fericit fără ei". Dumnezeu este un Tată care iartă, se îndură și așteaptă cu răbdare pe fiul risipitor.
Viața Maicii Speranța a lui Isus a fost o alergare spre sfințenie. Din inima ei izvorau des îndemnuri, precum: "Fiica mea, devino sfântă!" Îndemnul la sfințenie nu era adresat doar persoanelor consacrate, ci și laicilor, mirilor, tinerilor, copiilor și tuturor celor pe care-i întâlnea: "Sfințiți-vă, fiii mei, eu mă voi ruga pentru ca voi să vă sfințiți".
Această umilă creatură, care s-a născut într-o familie foarte săracă, prima dintre nouă frați, și-a dedicat toată viața în favoarea persoanelor nevoiașe, pe care le sprijinea cu bani, hrană, haine, și cărora le dăruia din timpul și din eforturile ei. Îi ajuta pe toți cu ce putea: găzduia familiile fără locuință, se îngrijea de soldații răniți și epuizați, fără să facă vreo deosebire între ei în privința naționalității sau a crezului politic.
Înființând Congregația Fiilor Iubirii Milostive, fericita Speranța a lui Isus a voit să arate o atenție deosebită față de preoții diecezani, mai ales de cei în vârstă, de care se îngrijea cu generozitate. Așadar, era "o adevărată mamă, cu o predilecție aparte față de cel care suferea în privința sănătății și față de cel care trecea prin dificultăți".
În încheierea reflecției, predicatorul a evidențiat actualitatea mesajului fericitei Speranța a lui Isus, amintind ceea ce cardinalul Angelo Amato spunea la predica beatificării la sanctuarul Iubirii Milostive din Collevalenza: "Nu râvniți la funcții înalte, ci lăsați-vă atrași de cele modeste. Nu vă considerați pe voi înșivă înțelepți. Nu întoarceți nimănui răul pentru rău; aveți în vedere să faceți bine înaintea tuturor oamenilor... Viața să fie o alergare spre sfințenie, pentru că lumea are mereu nevoie de persoane sfinte, care să știe să învingă răul cu binele".
La sfârșitul sfintei Liturghii, pr. Alois Fechet a mulțumit PS Aurel Percă pentru că a prezidat această solemnă Liturghie și apoi, Preasfințitul, luând cuvântul, a mulțumit lui Dumnezeu că în marea sa bunătate continuă să dea Bisericii sale exemple de sfințenie care iluminează și îmbogățește în continuare întreaga omenire.