Răspundem cititorilor

- Anton Ivanov (e-mail). "Am îndrăznit să vă scriu din nou, deoarece doresc să înţeleg puţin cum a luat naştere în Biserica Romano-Catolică tradiţia lăudabilă ca oamenii să ofere bani preotului celebrant pentru ca el să celebreze sfânta Liturghie după intenţia lor, contribuind astfel la binele Bisericii şi la întreţinerea slujitorului sacru. Chiar dacă noi ştim cu toţii că orice sfântă Liturghie este celebrată întotdeauna pentru întreaga Biserică şi pentru întreaga omenire, totuşi aş vrea să cunosc mai bine importanţa acestei tradiţii de a cere celebrarea sfintei Liturghii pentru o anumită intenţie, ştiind bine că acea sfântă Liturghie nu este celebrată niciodată numai pentru intenţia cerută de acel credincios, ci întotdeauna pentru întreaga Biserică şi întreaga omenire. Aşadar, care este originea ofertelor pentru celebrarea sfintei Liturghii pentru o anumită intenţie sau cum a luat naştere din partea credincioşilor tradiţia de a cere o Liturghie pentru o intenţie a lor, plătind în bani celebrarea ei? În unele filiale, unde se celebrează sfânta Liturghie numai duminica şi de sărbătorile de poruncă, iar sfânta Liturghie este celebrată întotdeauna cu intenţii pentru răposaţi - contravenind oare îndemnului Bisericii ca în astfel de zile să nu fie prevăzute celebrări euharistice cu intenţii pentru răposaţi şi ca prohodul să fie propus ca o celebrare de sine stătătoare, la sfârşitul sfintei Liturghii, după binecuvântarea finală, şi nu înainte de aceasta? - am observat la unii credincioşi convingerea că acea sfântă Liturghie plătită a fost celebrată numai pentru intenţia cerută de ei... Cum se poate evita această convingere din partea unor credincioşi? Aş dori apoi să ştiu dacă această tradiţie este prezentă şi în celelalte Biserici Catolice şi în Bisericile Ortodoxe. Şi o ultimă întrebare: Liturghia gregoriană se celebrează numai pentru răposaţi sau şi pentru vii?"

Pentru a vă răspunde mai bine am apelat la pr. Daniel Iacobuţ, profesor de liturgică la Seminarul din Iaşi: "Oferta pe care credinciosul o face preotului pentru ca sfânta Liturghie să fie celebrată pentru anumite intenţii particulare are o profundă valoare spirituală: ea exprimă rugăciunea şi oferirea personală a acelui credincios care doreşte să primească un har deosebit unindu-se cu jertfa lui Isus Cristos, actualizată pe altar. Această ofertă reprezintă, aşadar, o deosebită şi aleasă manieră prin care credinciosul participă activ la jertfa euharistică şi beneficiază în mod deosebit de puterea mântuitoare a sfintei Liturghii. De aceea, ea nu trebuie privită drept retribuţia preotului care celebrează, şi nici ca un preţ plătit pentru sfânta Liturghie, plată care ar oferi un drept aproape exclusiv asupra harurilor jertfei euharistice. Semnificaţia teologică şi spirituală mai sus descrisă o descoperim în istoria creştinismului încă de la început în gestul oferirii de bunuri în natură pe care creştinii, urmând învăţătura sfântului Paul (cf. 1Cor 9,13-14) le prezentau în cadrul Liturghiei. Acestea erau destinate atât cultului, adică pâinea şi vinul care urmau să devină trupul şi sângele lui Cristos, cât şi necesităţilor Bisericii, şi în chip deosebit pentru susţinerea preoţilor şi a săracilor. Deja pe la jumătatea sec. al II-lea d.C., sfântul Iustin dă mărturie despre daruri cu scop caritativ. Pe parcursul veacurilor şi din motive practice, darurile antice în natură au fost înlocuite cu o ofertă bănească, rămânând însă neschimbate motivaţia şi finalitatea ei. Sfântul Ieronim (? 420) şi sfântul Grigore cel Mare (? 604) atestă şi ei practica unei oferte băneşti pentru celebrarea sfintei Liturghii în vederea obţinerii unui har particular pentru o persoană anume, vie sau răposată. Începând apoi cu secolul al VIII-lea Biserica a căutat să dea o reglementare oficială acestor oferte băneşti, normativă care astăzi se găseşte în Codul de drept canonic (can. 945-958). Acelaşi Cod de drept canonic prevede la canonul 534 obligaţia parohului de a aplica o singură sfântă Liturghie pentru tot poporul care îi este încredinţat în duminici şi în sărbătorile de poruncă, obligaţie care rămâne neschimbată chiar dacă parohul are în grijă mai multe parohii. În legătură cu oficiul pentru răposaţi sau prohodul, în Dieceza de Iaşi există o "Instrucţiune de aplicare a Cărţii sinodale cu privire la liturgie" care prevede, cu excepţia înmormântării, recitarea sa ca o celebrare de sine stătătoare după binecuvântarea finală de la Liturghie. În legătură cu sfintele Liturghii gregoriene, acestea se celebrează doar pentru credincioşii răposaţi".

- Saveta L. (e-mail). "Cristos a înviat! Stimată redacţie, aş dori, dacă se poate, să îmi trimiteţi o copie gratuită a Scripturii catolice. Cu deosebită stimă, aştept răspunsul dv. Doamne ajută!"

Apreciem mult dorinţa dv. de a citi Scriptura. Din păcate Sfânta Scriptura care a fost tipărită acum este în format mare şi costă mult. Pentru a veni în întâmpinarea dv., textul acestei traduceri a Scripturii a fost pus pe internet. Intraţi pe site-ul www. bibliacatolica.ro şi puteţi citi Sfânta Scriptură, aşa cum doriţi, gratuit.

- Cristian Cucutianu (e-mail). "Este o ruşine să inviţi la ceremonia de beatificare a episcopului Anton Durcovici, un martir al închisorilor comuniste, loaze (...). Aceşti pigmei crescuţi (...) în partidul comunist PSD nu-şi au locul la o asemenea ceremonie (...)".

La celebrare au fost invitate toate autorităţile, nu numai cele numite de dv. La Liturghia de pe stadion ca şi la celelalte Liturghii din biserică, noi îi chemăm pe toţi şi ne bucurăm să vină toţi: păcătoşi şi drepţi, buni şi răi, mici şi mari, persoane în poziţii de conducere şi oameni simpli. Toţi au nevoie de Cristos şi de mântuirea adusă de el. Rugăciunea nu face rău nimănui. Apoi oricât am încerca să înţelegem mesajul dv., nu reuşim. La biserică vin oameni care simpatizează toate partidele. Să înţelegem din cele scrise de dv. că ne sugeraţi să le spunem celor care sunt dintr-un anumit partid să nu mai vină la biserică şi nici la Liturghia de pe stadion?! În cele din urmă este cam târziu să vă puneţi problema legată de participarea unui lider sau a altuia. Asemenea probleme trebuie să vi le puneţi când mergeţi la vot. Liderii împotriva cărora sunteţi astăzi nu puteau să fie unde sunt fără votul celor mulţi. Vă dorim gânduri bune şi să aveţi parte de sărbători care să vă facă tot mai asemănător cu Mântuitorul înviat din morţi.

- P.L. (e-mail). "Vă scriu aceste rânduri puţin indignat de slujba de la biserica din oraşul meu, la care am luat parte într-o duminică. Sunt un credincios ajuns aici de curând din Muntenia, fost student la Iaşi (1999-2005). Parohul a ţinut o elogie la predică total împotriva (...) minciunilor de aprindere a luminii sfinte de la Ierusalim în particular. (...) Eu personal îmi aduc aminte de rugăciunile din Iaşi ridicate de mulţi preoţi şi episcop în speranţa unirii celor două culte. Nu cumva acest paroh face exact pe invers? Nu îmi place să vorbesc de rău, dar m-am simţit mult mai greoi sufleteşte faţă de cum am intrat. Am fost nevoit să plec împreună cu familia înainte ca predica să se sfârşească. Închei aici gândurile cu speranţa că aceste lucruri nu se vor mai întâmpla, lucru care ar duce eventual la lipsa mea de la multe Liturghii".

Am citit cu atenţie rândurile dv. şi apreciem că v-aţi adresat Oficiului pentru Comunicaţii Sociale al Episcopiei de Iaşi. Să sperăm că între timp lucrurile au revenit la normal şi că dv. din ceea ce se petrece în biserică, găsiţi măcar o frază, un cuvânt care să constituie hrana spirituală. Poate că vă va ajuta sugestia de a vă aminti că trebuie să facem mereu eforturi să ne gândim că la Liturghie mergem să-l întâlnim pe Cristos. Nu credem că e o soluţie plecarea din biserică. Mai curând o soluţie ar fi să încercaţi să staţi de vorbă cu părintele şi să-i sugeraţi unde credeţi că ar putea îmbunătăţi activitatea pastorală. În plus, în dialogul cu Sfinţia sa poate că îi veţi înţelege gândul şi amarul care i s-au adunat în suflet şi-l veţi putea ajuta să vadă lucrurile altfel. Ne bucurăm că vă amintiţi de rugăciunile comune de la Iaşi, însă în ultimii ani acestea nu se mai fac împreună. Biserica Ortodoxă s-a retras. Vă dorim multă binecuvântare de la Domnul!