Pr. Anton Bișoc: Am fost la școala unui sfânt (II)
Vorbind despre Euharistie, pomenea, deseori, de "linia euharistică". Când Isus a anunțat ucenicilor că le va da trupul său ca hrană și sângele său ca băutură, mulți au plecat auzind așa ceva. Numai cei doisprezece au rămas și au crezut în cele spuse de Isus. Ei au trecut "linia euharistică" și au ajuns la mare slavă. Preotul trebuie să facă la fel, să treacă și el linia aceasta și să conducă poporul pe același drum. Când îl vedeai cum celebrează sfânta Liturghie sau făcând adorație nu-ți mai trebuia nici un îndemn. Mai spunea că fiecare preot o dată în viață trebuie să-l citească pe Nikolaus Gihr, o carte despre sfânta Liturghie. Eu am citit-o și aș dori să o citească orice preot, chiar dacă acum s-a făcut reforma sfintei Liturghii.
O altă temă asupra căreia a insistat atât la meditație cât și la orele de teologie morală era porunca iubirii. Ne-a adus diferite cărți din care ne-a citat. Printre altele și cartea Theotim a sfântului Francisc de Sales. Nu l-am auzit criticând pe cineva sau plângându-se de vreo nedreptate suferită din partea cuiva. Era de o delicatețe deosebită în această privință. Tocmai atunci, avusese loc procesul mareșalului Antonescu și a celor care erau socotiți criminali de război. Ne-a cerut să ne rugăm pentru ei. La fel și după ce au fost executați.
Avea o mare plăcere să te ajute când observa că dorești ceva mai deosebit. Odată m-a văzut având în mână o carte cu viața parohului de Ars. M-a chemat și mi-a zis: "Vino să îți dau eu alta mai bună. Și mi-a dat-o pe cea scrisă de Tracceu".
Odată m-am plâns cu privire la viitor din cauza unor situații ce se puteau ivi la orizontul meu. El mi-a spus simplu de tot: "Iacta super Dominum tuam curam et ipse te enutriet; non dabit in aeternum fluctuationem justo" (Încredințează Domnului grijile tale și el te va hrăni, nu-l va lăsa niciodată pe cel drept să se clatine!). Niște cuvinte pe care le am mereu în minte și după atâția ani.
Avea o mare evlavie către sfânta Fecioară Maria. Odată ajuns episcop la Iași, știu că a consacrat dieceza la Inima Neprihănită a Mariei. A dispus ca în toate bisericile, în lunile septembrie și octombrie, să se facă vecernie și zilnic să se repete cu poporul câteva întrebări din catehism. Consacrarea la Inima Neprihănită a Mariei a avut o așa influență, că am văzut după aceea, multă vreme, în unele sate, icoane ale Inimii Neprihănite fixate la intrare în casele oamenilor.
Mereu insista asupra atașamentului pe care trebuie să-l avem față de sfânta Biserică. Pomenea adesea de acel "sentire cum Ecclesia" (a simți cu Biserica). Când era apoi vorba de capul vizibil al Bisericii, care era în viață, spunea mereu: "Sfântul Părinte". Un lucru cu care n-ar fi rău să se deprindă și lumea de astăzi; cu acel respect datorat papei de la Roma.
Am scris aceste lucruri, cu gândul că ar putea fi de folos pentru mulți, în special pentru noi, confrații preoți, dar și pentru cei ce se pregătesc pentru sfânta Preoție.