Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru familii -

În spatele unui martir, o mamă tare!

Luna trecută am fost într-un pelerinaj la Sighet, la închisoarea în care a suferit și a murit episcopul martir Anton Durcovici, ca și în cimitirul unde se presupune că a fost înmormântat. Pe drum, ca orice alt pelerin, eram și eu curioasă și emoționată la gândul că voi vedea pe viu o închisoare, una dintre atâtea altele în care s-au stins în tăcere și suferință atâtea personalități ale țării noastre, din perioada comunistă. Un gând însă s-a cuibărit în sufletul meu, pot spune, de pe la jumătatea drumului și nu m-a lăsat și nu mă lasă nici măcar astăzi, la atâta timp de la revenirea acasă: De ce a rămas copilul Anton Durcovici fără tată la vârsta de circa cinci ani? O întâmplare aparent tragică, dar care, iată, a marcat, cel puțin cât am reușit eu să meditez, calea spre martiriu a viitorului nostru episcop.

Mai exact, după moartea tatălui, la doar un an, deja îl găsim pe micul Anton la Iași, în România. Oare de ce a ales mama Maria Durcovici, România? Oare a fost doar pentru motivul că la Iași avea o rudă? Dar oare rude nu avea și în alte părți ale Austriei? Și apoi, o femeie cu doi copii, tânără și ea, mici și copiii, de unde a avut atât inspirația cât și curajul să urce pe o navă și pe Dunăre să vină în România? A fost oare o simplă alegere sau Dumnezeu avea un plan mult mai mare? Și dacă Dumnezeu avea un plan mult mai mare, înseamnă că deja trebuie să tragem o concluzie pe care eu am tras-o fără să stau prea mult pe gânduri. Anton a fost pregătit să moară ca martir încă de la pierderea tatălui, la vârsta de cinci ani. O astfel de întâmplare cerea din partea copilului Anton un anume sacrificiu. Sigur nu i-a fost ușor! Și apoi, decizia mamei de a porni la drum, cu cei doi copii și cu puțin din averea pe care o agonisise alături de soț, nu era oare începutul căii crucii pentru cei trei temerari?

Iar când mă gândesc la mama, la mama Maria Durcovici, la credința ei că poate să continue viața, doar ea, Dumnezeu și cei doi fii, fără a se angaja într-o altă căsătorie, nu pot să nu văd din nou planul pe care Dumnezeu l-a avut cu ea. L-a dat pe Anton doar la școli catolice, ceea ce înseamnă că Dumnezeu, prin ea, l-a voit universal, al tuturor, și, în același timp, l-a voit bine format. Un martir este pregătit pentru o astfel de vocație, inclusiv la școală, pentru că nu poți să rămâi fidel unui ideal atât timp cât nu ai fost educat să ai idealuri și, mai ales, nu poți să devii campion dacă nu te antrenezi pentru asta.

Anton a găsit în mama sa, Maria, idealul de curaj, de bărbăție și de fermitate. Le intuim la ea gândindu-ne că a lăsa o țară și a te "aventura", o mamă cu doi copii, în condițiile vremii, nu era la îndemâna oricui. Trebuia să ai neapărat un curaj alimentat de credință, cu o speranță care să vadă dincolo de ceea ce părea imediat și cu o iubire pentru Dumnezeu și pentru binele omului, care să depășească simplul interes de a se realiza ca persoană.

A urmat apoi un mozaic de "stațiuni". Îl întâlnim pe viitorul martir pe rând: la Ploiești, București, Roma, Târgoviște, Buzău, Giurgiu, în lagăr, din nou la București, Iași și apoi la Sighet, pentru ca mai apoi să-i pierdem urma pământească, dar nu și pe cea cerească. Vorbim de tot atâtea momente care l-au pregătit pentru ceea ce avea să se întâmple în celula morții din închisoarea de la Sighet, în noaptea de 10 decembrie 1951.

Nu, eu nu cred că totul a fost o întâmplare! Eu cred că Dumnezeu, prin părinți, își pregătește copiii să fie sfinți. Rolul părinților în a avea copii sfinți este determinant. Ce rol nobil au părinții! Cum Dumnezeu le încredințează lor pe copii, ca pe niște vase de lut: fragile, uneori, goale, dar mereu cu posibilitatea de a se umple. Mama Maria și-a umplut fiul, vasul ales de Dumnezeu, cu tot ceea ce a însemnat virtute, iar când ea nu a mai putut, l-au preluat călăii... Dar el era plin, era matur... Și nu a cedat! (Maria)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat