Montserrat

La doar 60 km nord-vest de oraşul Barcelona pelerinul va întâlni unul dintre cele mai mari şi mai renumite sanctuare din Spania şi din lume: Montserrat. La o altitudine de 720 m, căţărat printre stâncile în forma unor degete uriaşe, sanctuarul impresionează prin vechime, prin istoriile întâmplate aici, prin arhitectură şi prin multele valori pe care le adăposteşte.

Istoria de la Montserrat începe în jurul anului 880. Se spune că un grup de păstoraşi au văzut o lumină strălucitoare coborând din cer asupra muntelui. Mai mult, copiii au auzit nişte îngeri care intonau cântece ce le umpleau inima de bucurie. Apoi au coborât şi au povestit părinţilor cele văzute. Deşi erau sceptici la început, au considerat că micuţii sunt sinceri şi, în cele din urmă, au acceptat să-i însoţească la locul viziunii, ca să vadă ce este adevărat şi ce nu. Timp de o lună părinţii au fost martorii aceloraşi experienţe supranaturale şi au concluzionat că viziunile erau un semn al lui Dumnezeu. A fost chemat şi un preot la locul apariţiilor. A văzut că lumina provenea dintr-un singur loc: o grotă de pe muntele Montserrat. Făcându-se ulterior cercetări în grotă, călugării din zonă au descoperit aici o imagine a Maicii Domnului. Din acel moment grota a devenit loc de pelerinaj.

Din anul 888 datează primul document în care se specifică numele Montserrat. Tot prin secolul al IX-lea erau menţionate patru capele, dintre care azi se păstrează una, în grădina mănăstirii. În anul 1025, Oliba, episcop de Vic, înfiinţează mănăstirea.

În secolul al XII-lea este sculptată statuia (95 cm), cunoscută cu titlul de "Moreneta" datorită culorii negre a feţei şi a mâinilor. Este reprezentată Fecioara Maria cu pruncul în braţe. În mâna dreaptă Maria ţine o sferă, simbol al universului, în timp ce pruncul Isus, cu mâna dreaptă, binecuvântează, iar în mâna stângă are un con de pin. Cu excepţia mâinilor şi a feţei, statuia este aurită.

Pelerinii, după ce străbat un portal sculptat în alabastru, cu scene biblice, pot ajunge în apropierea statuii, care este aşezată deasupra altarului mare.

Bazilica mare, care se pierde parcă printre imensele construcţii, a fost refăcută complet în secolul al XIX-lea şi impresionează prin mărimea arcadelor, podoabele aurite, vitraliile multicolore, mulţimea de capele laterale şi sculpturile în lemn ale artistului Josep Llimona.

Un alt obiect de mare valoare este crucifixul de fildeş, care se crede că aparţine lui Michelangelo, deoarece chipul lui Isus este identic cu cel din "Pieta". Trupul lui Isus, înalt de 59 cm, este prins pe o cruce de aur, aşezată deasupra altarului.

Merită atenţie şi "Escolania" de la Montserrat, un cor de băieţi (între 9 şi 14 ani), ce a fost înfiinţat la sfârşitul sec. al XII-lea. Milioane de pelerini vin aici special pentru a-i asculta pe aceşti copii la ora 13.00 şi la ora 18.45, când cântă "Salve Regina" sau Vesperele.

Pe drumul de la sanctuar spre grotă, au fost realizate sculpturi monumentale ce reprezintă misterele sfântului Rozariu.

Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat sanctuarul la 7 noiembrie 1982. În omilia sa spunea: "E impresionant să ştim că ne aflăm într-un loc sacru, că pe aceste poteci, de-a lungul secolelor, au urcat mulţimi imense de pelerini, mulţi dintre ei celebri. Dar mai mult ne bucurăm că păşim pe urmele sfinţilor Petru Nolasc, Raymund de Penyafort, Vincenţiu Ferrer, Alois Gonzaga, Francisc Borgia, Iosif de Calasanz, Anton Maria Claret şi mulţi alţii; dar să nu uităm de acel soldat care, depunând armele la picioarele Maicii Domnului de aici, la coborârea de pe munte a înfiinţat Societatea lui Isus". Era sfântul Ignaţiu de Loyola.

Pr. Iosif Dorcu