Pr. Anton Bişoc: Am fost la şcoala unui sfânt (I)

În toamna anului 1945, am fost trimis de către Dieceza de Iaşi la Seminarul din Bucureşti, spre a mă pregăti la sfânta Preoţie. Acolo l-am întâlnit pe Mons. Durcovici, rector şi profesor de teologie, de drept canonic şi filozofie. El este persoana despre care am mai scris şi încerc să mai dau unele informaţii necesare pentru binele sufletelor. El va fi steaua strălucitoare care va avea misiunea de a conduce poporul credincios al Moldovei în perioada uneia dintre cele mai crude prigoane dusă împotriva lui Dumnezeu şi a Bisericii sale. Era un om cu o figură blajină, umilă şi plină de credinţă. Totul se va vedea din cele ce vor urma să fie scrise în aceste rânduri.

În fiecare dimineaţă la ora 5.20 intra la noi în dormitor, aprindea lumina şi începea "Te Deum", pe care, apoi, noi îl continuam cu glas tare. Treizeci de minute mergeam în capelă şi acolo, odată adunaţi, cel care era de serviciu începea: "Adoro te devote", pe care apoi îl recitam toţi cu voce tare. După nişte rugăciuni, făcute în limba română, se cânta cu glas tare: "Veni Creator Spiritus". Odată terminate rugăciunile şi aceste cântări mergeam în clasă, unde părintele rector ne făcea meditaţie, luând diferite teme din Evanghelie. Una dintre temele sale preferate, pe care o dezvolta şi la lecţiile de morală, era rugăciunea. Ne-a citat mult dintr-o carte a sfântului Alfons Maria de Liguori, despre rugăciune.

Mi-a rămas această idee: "Un om, cât de mare păcătos ar fi, dacă îl determini să se roage, este pe calea mântuirii". Insista ca rugăciunea să fie făcută "digne, atente ac devote" (în mod demn, atent şi cu pietate). Ne-a pomenit de un mare pretins teolog, care spunea că el nu are vreme să se roage, dar credea că lucrările sale aduc mai mare folos Bisericii, decât dacă s-ar ruga. Care a fost rezultatul? Până la urmă s-a lepădat de credinţă.

Toate cele spuse de el erau bune şi frumoase, dar când îl vedeam cum se roagă, părea că vorbea cu Dumnezeu. Parcă îl văd şi acum cum îşi făcea semnul sfintei cruci atunci când venea la orele de curs şi cum făcea rugăciunea înainte de a începe.

Lui i se potrivesc cuvintele din Sfânta Scriptură: "A început a face şi a învăţa". Ne recomanda studierea psalmilor care ne ajută la rugăciunea, cu folos, a Breviarului. Erau la bibliotecă două volume mari cu un comentariu al psalmilor făcut de sfântul Robert Bellarmin. Timp de un an întreg, în timpul liber, am citit şi adâncit, luând notiţe din acele cărţi.

(va urma)