Bucuria de a trăi
Léo Moulin are o remarcă interesantă: "Protestantismul a comprimat în om la joie de vivre: credinciosul este de unul singur înaintea lui Dumnezeu, trebuie să-și asume cu totul responsabilitatea acțiunilor sale, inclusiv cea a «concupiscenței» păcătoase a mâncării. Catolicul este mai liber, e mai puțin complexat, căci știe că, în ajutorul lui, există o întreagă rețea de medieri culturale și ecleziale. Există, mai presus de toate, spovada, cu iertarea sa eliberatoare. Tragedia protestantismului este că impune pe umerii omului o manta insuportabilă. Spunându-i: «A te mântui este doar problema ta; rezolv-o rapid cu Dumnezeu», omul se vede strivit sub o greutate teribilă sau este nevoit să simuleze, până și în proprii ochi, o virtute pe care nu o poate practica".
Dar oare libertatea evocată a catolicului scutește de orice responsabilitate? Una este a te bucura de viață știind că nu ești singur și nici abandonat propriilor puteri și alta a profita de căile de har fără nici o implicare pe calea mântuirii. Isus a subliniat bine la Cină: "Eu rânduiesc pentru voi o împărăție, așa cum Tatăl a rânduit pentru mine; ca să mâncați și să beți cu mine în împărăția mea" (Lc 22,29-30). Iar înviat din morți invită: "Veniți și mâncați!" (In 21,12). Numai în comuniune cu el...
Pr. Cristian Chinez