Poezii creștine
Măreață zi de înviere
Măreață zi de înviere aduce-n lume mângâiere:
"E goală groapa, e pustie. Isus Cristos din morți învie,
Ferește piatra la o parte și calcă-nvingător pe moarte,
Își pune iadul la picioare și-anunță lumii liberare".
Măreață zi aduce veste: "Cristos în groapă nu mai este,
A înviat, e viu, trăiește. Al morții somn îl părăsește,
Ucide moartea, o învinge, nu mai e loc pentru a plânge.
El, înviind, pe noi ne-nvie, schimbând tristețea-n bucurie".
Măreață zi în lume sună și răspândește vestea bună:
"Isus cel mort pentru păcate din morți ființa sa o scoate,
Alungă orice suferință și-aduce vieții biruință,
Revarsă-n lume fericire și-a Tatălui milostivire".
Măreață zi în lumea toată anunță vestea minunată:
"Cristos mormântul biruindu-l în viață a-mbrăcat pământul.
Iată-l măreț, în raza-i sfântă, pământu-ntreg voios îi cântă,
Căci i-a schimbat Isus destinul. O, moarte, unde-ți este spinul?"
Măreață zi vestește tare: "E mare zi de sărbătoare.
Cristos îmbracă lumea toată în haina sa imaculată.
A sa lumină și iubire destramă orice amăgire,
Al morții foc Isus îl stinge și, înviind, moartea o-nvinge".
Măreață zi la toți vestește: "Cristos mormântul părăsește,
Biruitor din morți învie, Satana fuge cu furie.
Cristos pământul luminează, întreg pământul jubilează,
Și-n cer e bucurie mare: din bobul mort, grâu nou răsare".
Petru Ciobanu
* * *
Paște simțit
Lumina din lună și verdele crud
Ne poartă cu gândul la cele de jos,
De unde răzbate spre cei ce-l aud
Mesaj de speranță legat de Cristos.
Mai jos decât brazda de reavăn pământ,
Mai mult decât limbul cu tot ce-i în el,
Mai trist decât moartea și negrul mormânt,
Nu-i nici suferința lipsită de țel...
Dar toate acestea revin sau dispar,
Lumină primind prin lucrarea de har,
Căci viața din viață e dată în dar,
Chiar dacă destui nu au nici un habar.
Și totuși speranța nu moare nicicând;
Găsește și sprijin și cale și-avânt
În cel ce învie din moarte, zicând:
"În pâine e viață..., mai mult în Cuvânt!"
Cuvântul și pâinea devin sacrament,
Iar calea-i deschisă spre viață și har,
Când cel înviat redevine prezent,
Prin tot ce se face la sfântul altar.
E doar înviere și viață în el,
Iar moartea își pierde din tristul veșmânt,
Nici iarn-amorțită nu râde de fel...
E doar primăvară de-acum pe pământ.
Să fie iar pace venită de sus!
Să fie lumină mai mult ca oricând!
Să fie unire-ntre toți..., cu Isus!
Iar Paștele nost'... Aleluia cântând...
Pr. Cristian Chinez
* * *
Cristos a înviat
Se așternuse piatra pe proaspătul mormânt
Și noaptea coborâse, acoperind cetatea.
Se liniștise neamul vânzării. Pe pământ
Era o taină mare... minune-apropiată.
Au stat tăcuți de pază cei doi ostași străjeri
Ne-atinși de măreția adâncurilor firii,
Nepresimțind venirea minunii celei mari
Ce-avea să schimbe fața și rostul omenirii.
Și iată miezul nopții, de stele-mpodobit:
Un tunet lung se aude, pământu-n el vuiește.
Adânci puteri îl mișcă, izbindu-l. Zguduit
Mormântul se deschide: Scriptura se împlinește.
Lumini lucesc la gura mormântului deschis,
Întunecimea piere o clipă-n toată firea...
Cristos învie!... Paznici, să fie vouă vis,
Lumina vă orbește, v-a înlemnit uimirea!
Lumină din lumină cerescului cuprins
Lucește-acum pe chipu-i. Înaltă biruință.
Și, lepădând pământul, îi lasă foc nestins
Pe calea mântuirii: nădejdea și credința.
Cu moartea sa, pe cruce murind nevinovat,
Ne-a dat el noua pildă a marii jertfi de sine,
Cu moartea sa pe moarte călcând a înviat
Spre învierea vieții în faptele de bine.
Cântați cu bucurie acelui ce-a scăpat
Pe om și omenirea de moarte sufletească.
E Paștele! Viață! Cristos a înviat!
Iubire între oameni și pace să domnească.
Alexe Mateevici