Poezii
O altfel de viață
Din doină de frunză și zâmbet de floare,
Emană, pe aripi de soare plăpând,
Mereu-întrebarea ce parcă ne doare:
Din moarte se iese râzând sau plângând?
Răspunde natura cu sloi de verdeață,
Răspund porumbeii cu zborul lor lin,
Răspunde-aurora de dis-dimineață,
Dar nu e nici unul răspunsul deplin.
Să fie doar ciclul de regenerare?
Să fie ieșirea din dezamorțiri?
Să fie romanticul cu-a sa planare,
Deplinul răspuns la a' noastre simțiri?
Sau poate găsim pe-al credinței tărâm
Un sprijin puternic și-o rază în plus...
Primim noi cumva oxigen în plămân...
Dar singuri, noi tot nu aflăm un răspuns.
Ne vine atunci de la Domnul din cer
Șuvoi de lumină... și valuri de har...
O altfel de viață spre cele ce pier
Și-un alt fel de moarte propusă în dar.
E moartea ca jertfă, suprem argument,
E crucea ca drum spre iertare și har,
E viața-nviere trecut și prezent,
E slava ce neagă-a trăi în zadar.
Iar tot ce ne poate veni spre-ajutor,
De-acolo, din capătul tainic și sfânt,
Răspunde cu zâmbetul mântuitor,
Al celui ce iese măreț din mormânt.
Pr. Cristian Chinez
* * *
Taina Învierii
În spațiu-timp divin din început,
Cuvântul a venit spre întrupare,
Desăvârșitul în finit născut,
Copiii Domnului răscumpărare,
Sublim prin jertfă, coborând în tină,
Cel așteptat, lumină din lumină!
Chiar pentru gând curat neînțeles:
Cel Creator în cel creat venit,
Un răsărit și un apus ales,
Și fapt de mântuire împlinit
Prin patimă spre moarte și mormânt,
El înviat și înălțat, divin Cuvânt.
Cum zis a fost, în clipă rău-nvinge,
Lumina frunții-n spini strivită este,
Încet în carne biciul iviri de viață stinge,
Crude piroane smulg zvârcoliri tempeste,
Nemil-arată lancea în inima senină,
Trimis în moarte este acel fără de vină.
Dar necuprinsul din cuprins alungă,
Întunecimi și cețuri adunate,
Pură lumină revarsă să străpungă,
Ziduri de ură, porți încrâncenate,
Granitul adevărului din crez e-n înviere
Și-n înălțare, stâlpi din veacuri, mângâiere!
Purificată lume prin jertfă s-a născut,
Și taina luminează spre timpul de-nceput!
Martin Cata