Estera

De la o paradă de frumuseţe, la credinţa în Dumnezeul părinţilor

Personajul principal al cărţii biblice a Esterei este o tânără orfană şi bogată care făcea parte din comunitatea evreiască ce trăia în capitala Persiei, Susa.

Un incident petrecut la curtea imperială avea să schimbe destinul acestei tinere ce trăia necunoscută sub oblăduirea tutorelui ei, Mardoheu. Într-una din zile, împărăteasa Vasti, dând dovadă de lipsă de respect faţă de soţul ei, Xerxes, i-a sfidat o poruncă importantă, fapt ce a atras după sine retragerea titlului şi izgonirea ei de la palat. În locul împărătesei Vasti se impunea alegerea unei alte împărătese, iar criteriul de selecţie stabilit era cel al frumuseţii. Aşadar, printr-un decret imperial au fost invitate să participe la un concurs de frumuseţe cât mai multe tinere dintre care împăratul urma să-şi aleagă viitoarea soţie. Or, pentru a se putea prezenta în faţa împăratului, toate tinerele au fost obligate să urmeze, vreme de mai multe luni, tratamente de înfrumuseţare, cu uleiuri de mir şi cu creme scumpe. Îndemnată de tutorele ei, Estera a luat parte la concurs, iar împăratul a plăcut-o pe ea, a ales-o împărăteasă şi i-a pus coroana pe cap. Viaţa ei de la curte a fost, din acel moment, una dintre cele mai liniştite şi lipsite de griji. Această situaţie însă nu a durat foarte mult timp.

Într-una din zile omul cel mai important în stat după împărat, pe nume Haman, s-a simţit ofensat de faptul că Mardoheu nu i se închina, după cum era stabilit, atunci când se întâlneau. În refuzul lui Mardoheu de a se închina în faţa lui Haman ghicim cu uşurinţă respectul lui faţă de porunca de a nu se închina decât în faţa lui Dumnezeu. Această atitudine a atras după sine ura lui Haman nu doar împotriva lui Mardoheu, ci împotriva tuturor evreilor din imperiu. Această ură a mers până acolo încât Haman, prin minciuni şi insinuări, a obţinut de la împărat decretarea exterminării evreilor. Haman a şi stabilit prin tragere la sorţi (Purim, în limba ebraică, va da titlul unei sărbători ce comemorează evenimentele povestite în cartea Esterei) ziua în care urma să aibă loc în întreg imperiul pogromul împotriva lor.

Situaţia era dramatică şi părea pecetluită. Orice tentativă de a opri masacrul părea sortită eşecului. Doar împăratul mai putea anula decretul. Dar cine putea să se prezinte în faţa lui fără a fi chemat? Nimeni, nici măcar împărăteasa. Cel care îndrăznea să încalce această prevedere îşi risca viaţa. Şi totuşi, cineva trebuia să-şi asume riscul pentru a interveni în favoarea poporului condamnat, iar acest cineva nu putea fi decât Estera. E drept că la început ea ezită. Intervine însă şi momentul asumării.

Estera înţelege că de reuşita ei depinde deznodământul fericit al neamului său. Ea se ştie o fiinţă plăpândă, incapabilă să înfrunte o "fiară", precum soţul ei. Şi apoi, în afară de încurajările şi sfaturile apropiaţilor, ea nu poate conta pe nimeni. Mai există totuşi o speranţă. Cel care mai putea face ceva într-o astfel de situaţie era Dumnezeul părinţilor ei. Către el se îndreaptă atât Estera cât şi întreg poporul ei, iar strigătul lor nu rămâne neauzit. Spre uimirea şi bucuria tuturor, are loc atunci o răsturnare de situaţie de neimaginat: Estera reuşeşte să obţină bunăvoinţa salvatoare a împăratului şi pedepsirea celui care a nutrit răul.

Mesajul cărţii biblice care poartă numele acestei eroine, Estera, este cât se poate de binevenit în situaţiile de criză prin care trec adesea atât persoanele cât şi comunităţile. Situaţii limită au existat mereu, însă doar aceia care s-au încrezut în fidelitatea, în bunătatea şi în ajutorul lui Dumnezeu au întrezărit în cele din urmă soluţia eliberatoare.

Pr. Tarciziu Şerban