Pr. Iosif Bălan

Iosif Bălan s-a născut la 24 septembrie 1914 la Barticeşti (Neamţ) şi a urmat cursurile Seminarului şi ale Academiei Teologice "Sfântul Iosif" din Iaşi (1927-1939). A fost sfinţit preot la 24 iunie 1939, făcând parte din celebra promoţie de 33 de preoţi care au fost sfinţiţi în acel an - 20 la Iaşi şi 13 în străinătate. S-a remarcat ca un seminarist "talentat la învăţătură" şi având un talent scriitoricesc, motiv pentru care i s-a încredinţat conducerea revistei studenţeşti "Legiunea mariană", fondată de preotul martir Cornel Chira.

La rândul său, Mons. Anton Gabor l-a cooptat pe tânărul seminarist printre colaboratorii revistei "Lumina creştinului".

Astfel, Iosif Bălan a publicat în anul 1933 un număr de 31 de articole, iar în anul 1934 un număr de 32 de articole, având o tematică diversificată.

Începând cu luna noiembrie 1934, Iosif Bălan a preluat conducerea revistei seminarului, încetând colaborarea la revista diecezană. La finalizarea studiilor teologice în iunie 1939 a fost numit vicar cooperator şi catehet la catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi, încredinţându-i-se totodată, în septembrie 1939, de către ep. Mihai Robu conducerea revistei "Lumina creştinului". Numirea pr. Iosif Bălan ca redactor al revistei a însemnat un reviriment pentru publicaţia diecezană, datorită creşterii calităţii articolelor pe care aceasta le-a găzduit. Revista a căpătat din nou strălucirea la care o consacrase fondatorul său, Mons. Anton Gabor, graţie şi unui grup valoros de colaboratori: preoţii Felix Wiercinski, Dumitru Matei, Dumitru Herghelegiu, Ioan Mărtinaş, Petru Bordea, Valentin Tamaş, Ioan Jicmon, Dumitru Andrieş, alături de tânăra profesoară Charlotte Sibi.

În perioada septembrie 1939 - aprilie 1941, în care s-a aflat la conducerea revistei, pr. Iosif Bălan a publicat în paginile acesteia un număr de 19 articole şi cinci poezii, acestea din urmă fiind apreciate de preotul cercetător Emil Dumea drept "la fel de valoroase ca şi cele ale lui Ion Gârleanu". De asemenea, pr. Iosif Bălan a coordonat, în aceeaşi perioadă, şi Almanahul "Presa Bună", în paginile căruia a publicat trei articole, două poezii, precum şi versurile la un cântec bisericesc.

În numărul 11/1940 al revistei, pr. Iosif Bălan a publicat articolul "Ce citeşti?", care poate fi apreciat drept articolul programatic al redactorului revistei, din care prezentăm câteva fragmente: "Noi nu scriem articole de senzaţie (...) Noi scriem despre intenţiunile Apostolatului Rugăciunii aprobate de papa, capul Bisericii. Adică despre marile probleme ce agită lumea şi o face nefericită. Scopul nostru e să îndemnăm şi să deprindem pe cititori să se roage, să se jertfească şi să sufere pentru alinarea indivizilor şi a omenirii întregi, să valorifice lacrimile şi să le adune în comori nepieritoare. Ne zbatem pentru înflorirea virtuţilor şi stârpirea ciulinilor. Noi ştim să scriem numai despre Cristos, şi anume despre Isus cel Răstignit. Scriem despre Fiul Omului care şi-a dat jertfă nepătată pentru toţi. Despre flacăra ce consumă inima-i dumnezeiască. Despre acea inimă care a iubit atât de mult pe oameni. Scriem despre singurul lucru de trebuinţă: mântuirea sufletelor. Despre acest lucru să citeşti cu nesaţ".

În mai 1941 a fost numit vicar cooperator în Parohia Grozeşti, după care, în perioada iulie - decembrie 1941, a intrat în criză, urmând de aceea exerciţii cu pr. Alois Herciu (Hălăuceşti) şi pr. Wilhelm Clofanda (Botoşani).

A stat apoi pentru scurt timp în Parohiile Oţeleni şi Barticeşti, după care, în octombrie 1942, a fost excardinat, la cerere, intrând la asumpţionişti, Provincia România, cu aprobarea provincialului Louis Barall.

În anul 1944, pleacă din congregaţie, iar în cursul anului 1945 se retrage, după câteva tentative nereuşite de a ieşi din criza în care intrase în 1941.

Pr. Iosif Bălan în prima parte a vieţii sale a avut un rol important la dezvoltarea revistei "Lumina creştinului" şi a Institutului "Presa Bună".

Dr. Dănuţ Doboş