Din istoria revistei

Începuturile (III)

"Calendarul catolic 1914" redă câteva cuvinte prin care ep. Nicolae Iosif Camilli aprobă revista Lumina creştinului: "Bucuros dăm învoirea cerută împreună cu binecuvântarea noastră întru Domnul". De asemenea, sunt notate şi cuvintele arhiepiscopului Raymund Netzhammer de la Bucureşti dintr-o scrisoare din 27 decembrie 1912 prin care îi răspunde părintelui Anton Gabor: "Eu îmbrăţişez cu căldură gândul Sfinţiei Voastre şi binecuvântez din inimă această întreprindere. Nu rămâne îndoială că aşa ceva este trebuincios şi că va avea o bună reuşită".

Cele 2.000 de exemplare au fost expediate părinţilor parohi şi unor credincioşi. Interesul a crescut şi, la sfârşitul anului, părintele a scos cheltuielile făcute cu tiparul, hârtia şi expediţia. "Cu numărul acesta - precizează părintele în revista din decembrie 1913 - Lumina creştinului împlineşte un an de când a început să apară. Multe greutăţi a avut în cale, ca oricare început, dar cu ajutorul lui Dumnezeu ele au fost înlăturate cel puţin în parte, aşa că această foaie a putut să-şi continue destul de regulat drumul către locuinţele acelora, cari au binevoit să-i dea ospitalitate în sânul familiei lor". Redactorul cere, de asemenea, ca cititorii să vină cu sugestii şi propuneri, îşi exprimă speranţa că numărul cititorilor va creşte şi că este hotărât să meargă înainte cu lucrarea începută.

Titlul revistei era Lumina creştinului. Din vechiul proiect al pr. Iosif Malinowski s-a păstrat ca subtitlu "Foaie catolică lunară", care apoi se transformă în "Revistă catolică lunară" (din iunie 1914) şi apoi în "Organ al Apostolatului Rugăciunii" (din ianuarie 1930). Apărea în 16 pagini, la 1 a fiecărei luni, în formatul actual (B5: 24x17), iar paginile erau numerotate continuu, mai puţin coperţile, până la finalul anului. Redacţia şi administraţia erau la Seminarul din Copou (strada Ghica-Deleni 4bis la început, apoi, începând cu iunie 1913, str. Comănescu, 6). Abonamentul pe an era 2 lei, iar preţul unui exemplar 20 de bani. Pentru a răspândi şi mai mult revista, părintele instituie premii (exemplu: martie, aprilie, decembrie 1913). La fiecare final de an, cele 12 numere se legau, iar volumele erau puse la dispoziţia cititorilor.

Primul număr al revistei se deschide cu un articol program: "Eu sunt lumina lumii" în care se explică menirea revistei. Articolul porneşte de la un citat din Evanghelia după Ioan (8,11), din care prima parte va deveni motoul revistei, aşezat pe copertă: "Eu sunt lumina lumii". După ce face comparaţie între binefacerile soarelui de pe cer şi ale soarelui Cristos, care ne-a dat învăţăturile şi harul său, articolul arată că apostolii şi urmaşii lor sunt trimişi să propovăduiască aceste adevăruri. Scrierile sunt o prelungire a misiunii apostolilor. Lumina creştinului tocmai aceasta doreşte să facă: "Să propovăduiască pe înţelesul tuturora adevărurile aduse nouă de Isus Cristos; să înlesnească totodată răspândirea acelui foc dumnezeiesc, despre care vorbeşte el însuşi; să amintească evenimentele mai importante din lumea catolică, care sunt în stare să ne întărească în credinţa noastră". Scopurile se vor atinge prin articole care expun adevărurile de credinţă, poruncile şi sacramentele, care apără credinţa, explică anul bisericesc şi ceremoniile, prin pilde ale oamenilor mari şi povestiri morale. Editorialul se încheie cu îndemnuri de a primi revista, de a o citi şi sprijini, precum şi cu o rugăciune adresată lui Cristos ca să binecuvânteze lucrarea şi să facă să aducă roade în inimile cititorilor.

Cuvintele de îndemn sunt valabile şi astăzi: "Dea Dumnezeu ca această "Lumină" să pătrundă până în cea din urmă locuinţă unde se află un catolic, spre a-i aminti ceva despre credinţă, despre datoriile lui, şi astfel să-şi dea bine seama de ceea ce trebuie să facă spre a se putea mântui".

Pr. Cornel Cadar