Papa Francisc

"Aproape de turma sa"

"Să ne bucurăm de acest semn extraordinar de vitalitate, imprevizibilitate şi în acelaşi timp de libertate a Bisericii". Este entuziasmul cu care Sergio Belardinelli, profesor de sociologie a proceselor culturale şi de sociologie politică la Universitatea din Bologna, comentează pentru agenţia SIR ziua de 13 martie, culminată cu alegerea ca pontif a lui Jorge Mario Bergoglio, acum papa Francisc. Redăm o parte din interviul realizat de Francesco Rossi.

- Care a fost prima impresie?

Papa Benedict al XVI-lea, salutându-i pe cardinali, a vorbit despre Biserică ca despre o realitate vie. Iată, în această seară (13 martie) am avut dovada acestei realităţi, care, în imprevizibilitate şi în libertate absolută, a dus la alegerea ca papă a cardinalului Bergoglio. Este un mare dar pentru toţi.

- Salutându-i pe credincioşi, papa Francisc a spus că a fost luat "aproape de la capătul lumii"...

Este ceva simbolic, mai ales pentru noi europenii. Este ca şi cum marele semănat al lui Ioan Paul al II-lea şi al lui Benedict al XVI-lea ar fi produs o recoltă mai îmbelşugată în America Latină decât în continentul nostru. Şi aşa este. Pentru a ne zdruncina pe noi, occidentalii, de aţipire şi de oboseală era nevoie de un papă care să vină dintr-o ţară şi mai "îndepărtată", preluând cuvintele lui Ioan Paul al II-lea. Este motiv de reflecţie pentru noi, europenii.

- Ce reprezintă, după părerea dv., alegerea numelui "Francisc", care pentru prima dată este folosit de un pontif?

În Anul Credinţei este o alegere chiar potrivită. Papa Benedict, deschizând acest An, i-a îndemnat pe credincioşi să se agaţe de Isus Cristos şi să meargă în deşerturile lumii. Acum, pentru a ne însoţi în această misiune, îl avem pe papa Francisc, al cărui nume face ecou numelui sărăcuţului din Assisi...

- Care va fi profilul teologic al noului papă?

Fiind iezuit, va fi foarte atent la o teologie şi la un magisteriu care să redea ideea de păstor care merge împreună cu turma sa. Nu este papa "conservatorilor" sau al "progresiştilor", ci al lui Isus Cristos, şi sunt convins că va avea o capacitate de regenerare şi de surpriză de care vom fi mândri. Suntem în faţa unui om care cunoaşte sărăcia materială, dar şi spirituală, a oamenilor, precum şi devoţiunea poporului lui Dumnezeu. În afară de aceasta, este un om de ştiinţă, capabil să înfrunte provocările timpului cu rigoare doctrinală, dar care - sunt sigur şi reafirm asta - ne va uimi.

- La prima vedere nu vi se pare un "nou" Ioan al XXIII-lea?

Papa Ioan a exprimat imediat amabilitatea sa; aici uimesc umilinţa şi bunătatea, care dau un profund sens de siguranţă. Vorbind pieţei, a definit pontificatul său încă de acum "drum de fraternitate, de iubire, de încredere", ca şi cum ar fi decis să joace totul pe planul apropierii antropologice, dând antropologiei un soi de întrupare naturală într-un om care nu face din ea teorie, ci o asumă ca pe misiune practică.

- Suntem la 50 de ani de la Conciliul Vatican II, o aniversare deschisă de papa Benedict şi pe care papa Francisc va fi chemat să o încheie...

Graţie acestui om, Conciliul Vatican II ar putea să iasă din "versiunea mediatică" şi să intre într-un teren mai real, format din credinţă profundă, fidelitate, încredere, iubire, precum şi autoritate, autoritatea episcopului care este părinte şi păstor.

- Este posibil să se prevadă ce rol va rezerva laicilor în Biserică?

Este devreme pentru a face previziuni, însă ştim că în afara Europei Bisericile sunt mult mai vii din punct de vedere laical. Acest papă cu siguranţă este purtător al experienţei poporului său. Şi faptul că l-a ales pe Francisc ca nume este un mod de a privi la Biserică şi la lume care nu poate să nu valorizeze un spirit laical. De aceea vom avea atenţii foarte speciale faţă de laici, în ceea ce nu va fi, desigur, un pontificat clerical.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu