Sevrajul la alcool

În articolul din numărul anterior, am arătat cum poate fi ajutată o persoană dependentă de alcool, prezentând etapele modelului de intervenţie Hudolin. Acum, credem că este necesar să se evidenţieze efectele consumului de alcool la nivel fizic, psihic, pentru a fi mai uşor de identificat o eventuală problemă şi ulterior de intervenit.

Auzim uneori întrebarea: "Ce se poate întâmpla, fizic şi psihic, dacă se bea prea mult?". În acest sens putem spune că alcoolul fiind prin excelenţă o substanţă deprimantă a SNC, orice scădere bruscă a aportului, poate conduce la simptome de întrerupere de tipul sevrajului. Cei mai mulţi pacienţi nu dezvoltă fiecare simptom în parte, iar tabloul clinic obişnuit este moderat şi durează câteva zile. Semnele includ: tremorul fin al mâinilor, disfuncţii ale sistemului nervos autonom, cum ar fi: creşteri ale pulsului, ale frecvenţei respiratorii şi ale temperaturii corporale, insomnie (posibil asociată cu vise urâte), anxietate generalizată sau atacuri de panică şi deranjamente gastrointestinale etc. Simptomele încep în intervalul de până la zece ore de la scăderea ingestiei de alcool (pacienţii dependenţi se trezesc, probabil dimineaţa, cu unele semne de sevraj), ating un maxim în intensitate în ziua a 2-a sau a 3-a şi se ameliorează în zilele următoare.

Aproximativ 5% dintre alcoolici prezintă simptome severe de abstinenţă, cum sunt: delirium tremens - o stare de confuzie, însoţită, uneori, de halucinaţii vizuale, tactile sau auditive ("Şi, din aproape în aproape, am ajuns să nu mai ştiu zilele săptămânii, luna în care suntem, vedeam şobolani în pat cu mine, vulpi sărind la nevastă etc." B.M., 8 ani de abstinenţă).

De reţinut că probabilitatea de a dezvolta simptome severe de sevraj creşte în cazul: infecţiilor concomitente sau a altor probleme medicale grave, a convulsiilor de sevraj sau delirium tremens în antecedent şi a consumului de alcool frecvent şi în cantităţi mari, aceste simptome atenuându-se şi apoi dispărând odată ce starea mentală se ameliorează, respectiv după câteva zile. Ele trebuie deosebite de tulburările psihotice temporare induse de alcool, ce apar, de obicei, fără semne senzoriale. Există un procent mic de alcoolici, care manifestă una sau două convulsii generalizate, în primele 48 de ore de la încetarea consumului.

În cazul sevrajelor uşoare, tratarea în ambulator este adecvată pentru pacienţii cu o condiţie fizică relativ bună, cu concentraţii scăzute ale alcoolemiei şi pentru cei fără antecedente de delirium tremens sau convulsii de sevraj. Evident că şi aceşti pacienţi necesită examinare fizică atentă, evaluarea testelor de sânge şi tratament cu suplimente de vitamine şi doze adecvate de benzodiazepine. Pacienţii sunt instruiţi să revină la control zilnic, pentru evaluarea stării generale şi a semnelor vitale, iar familia sau aparţinătorii pacientului sunt rugaţi să-l aducă de urgenţă, dacă semnele şi simptomele sevrajului se agravează.

Tratamentul iniţial necesită detoxifierea, de regulă în spital, precum şi tratamentul oricăror simptome de sevraj. Tulburările mentale coexistente trebuie tratate atunci când pacientul devine abstinent. Tratamentul de lungă durată presupune diminuarea poftei de alcool, atenuarea unor simptome comportamentale induse de alcool cum ar fi: iritabilitatea, impulsivitatea, distimia şi managementul tulburărilor de somn.

În sinteză, majoritatea specialiştilor recomandă ca pacientul dependent de alcool să-şi continue recuperarea, într-un program pe termen lung, şi să păstreze abstinenţa întreaga viaţă, descurajând încercările de a "învăţa să bea normal". Oricum, conceptul de "consum moderat de alcool" nu este fundamentat ştiinţific, neexistând nici o recomandare certă a vreunei cantităţi de alcool, care să garanteze unui individ că nu va deveni vreodată alcoolic.

Ovidiu Alexinschi, medic primar psihiatru, coordonator ACAR

* * *

Asociaţia Cluburilor Alcoolicilor în Recuperare, Iaşi
tel.+fax: 0232-228204; e-mail: acar_2004ro@yahoo.com;
www.alcoologia.ro