Laus (Franța)
În sud-estul Franței, la 120 km de Grenoble, creștinul pelerin poate întâlni o adevărată oază de spiritualitate mariană, la sanctuarul de la Laus. Jean Guitton afirma că acest loc este "unul dintre cele mai ascunse, dar și cele mai puternice din istoria Europei".
La 8 septembrie 2012 s-au împlinit 120 de ani de când sanctuarul din Laus a fost declarat "basilica minor". La celebrare a fost prezent cardinalul Parisului, André Vingt-Trois, care afirma: "Atât de departe de Paris, dar atât de aproape de cer; atât de bogat în haruri și atât de potrivit timpului nostru prin mesajul de reconciliere".
Istoria acestui loc începe în luna mai a anului 1664. Mai sus de localitatea Saint-Etienne d'Avançon, o "doamnă frumoasă" îi apare unei tinere păstorițe, Benoîte Rencurel, orfană și neștiutoare de carte, și îi spune: "Eu sunt Fecioara Maria". În luna septembrie Maica Domnului îi apare din nou în locul numit Pindreau și îi spune: "Fiica mea, mergi la Laus și vei găsi acolo o capelă pe care o vei recunoaște după parfumurile plăcut mirositoare. A doua zi caută și descoperă locul: o capelă dedicată Maicii Domnului "a Bunei Întâlniri", cu parfumurile amintite, dar cam părăsită. Deschide ușa capelei și, deasupra altarului cam prăfuit, o vede pe Maica Domnului care o aștepta deja acolo. Maria i-a spus: "Vreau ca aici să se construiască o biserică mai mare în cinstea Fiului meu adorat. Aici va fi un loc al convertirii multor păcătoși. Și tot aici eu îți voi apărea mult timp de acum înainte". La început Maica Domnului a apărut zilnic, dar apoi cu o frecvență lunară. Au început să sosească aici mii și mii de pelerini. Devoțiunea de Laus a supraviețuit chiar și în momentele grele ale Revoluției Franceze. Biserica, prin donațiile pelerinilor s-a construit în trei ani (1666-1669). "Chiar dacă localnicii de atunci erau săraci, au fost bani suficienți atât pentru materiale cât și pentru muncitori", se notează în manuscrisele sanctuarului. În biserica de la Laus se păstrează și azi capela inițială (a Bunei Întâlniri) unde a apărut sfânta Fecioară Maria. În capelă, chiar în fața tabernacolului de la altarul mare arde mereu o lampă. În uleiul acestei lămpi, pelerinii înting degetul și își fac semnul crucii.
Timp de 54 de ani Benoîte, în strânsă legătură cu preoții din Laus, a primit, a explicat și a încurajat pelerinii, conducându-i spre sacramentul Spovezii. A murit la 28 decembrie 1718. Mormântul ei se află în fața altarului mare sub lampa în care arde uleiul special de Laus. La 3 aprilie 2009, vizionara din Laus a fost declarată "venerabilă" de către papa Benedict al XVI-lea.
În luna martie a anului 1854, episcopul de Gap merge la Roma pentru a explica papei Pius al IX-lea importanța și amploarea devoțiunii către Maica Domnului de la Laus și obține de la suveranul pontif aprobarea de a încorona această statuie. Ceremonia încoronării a fost fixată pentru 8 septembrie 1854, dar a fost amânată din cauza unei puternice epidemii care era în zonă. Încoronarea s-a făcut la 23 mai 1855 în prezența a peste 45.000 de credincioși.
Pelerinul care vine aici poate vedea înainte de toate sanctuarul vechi în care se află capela arătărilor. Chiar la intrare în incintă se află Capela Sângelui Prețios, unde Benoîte l-a văzut pe Isus în suferință. Pe o colină numită Pindreau (la 2 km de biserică) se află un grup statuar reprezentând-o pe Maica Domnului cu Benoîte. Aici au avut loc câteva arătări ale Mariei. De asemenea, mai există și azi casa vizionarei.
Au trecut 344 de ani până când Biserica, la 4 mai 2008, a aprobat și a declarat în mod oficial autenticitatea aparițiilor de la Laus.
Pr. Iosif Dorcu