Copilul din noi

Din durere împletită cu bucurie, undeva, poate într-o maternitate, după nouă luni de aşteptare, ca un altfel Advent, s-a mai născut un copil, o fiinţă plăpândă, care are atâta nevoie de protecţie, de iubire. Societatea se mai îmbogăţeşte cu un membru. O întreagă armată de funcţionari întocmesc statistici, fişe şi alte documente, notând un nou nume, un nou număr, actualizând un nou procent...

Dar micuţul om, învelit în scutece, se uită la noi şi nu face altceva decât să gângurească, exprimându-şi astfel neînţelegerea, nedumerirea în faţa agitaţiei adulţilor. Poate că vrea să ne spună ceva, să ne atragă atenţia, dar noi nu-l înţelegem. Noi nu mai înţelegem "limbajul" pruncilor din cauză că ne-am pierdut inocenţa, din cauză că am anulat, am nimicit copilul din noi, lăsându-ne angrenaţi în maşinăria nemiloasă a vieţii din societatea de astăzi. Am devenit reci, cruzi uneori, egoişti şi am uitat să mai fim copii, am uitat să privim lumea aşa cum o priveşte un copil, mereu minunându-se de frumuseţea acesteia, mereu însetat de cunoaştere, mereu în căutare de noi şi noi prieteni. Am uitat ce înseamnă să avem o inimă de copil, să fim altruişti şi sinceri faţă de lumea din jur.

Poate de aceea simţim cât de mult ne pătrunde un copil când ne priveşte cu ochii săi calzi, atât de puri, cum ne luminează până şi cel mai întunecat colţişor al inimii. Ochii unui copil şi ochii noştri... unii privind deschis lumea, privindu-i pe toţi la fel, bucurându-se de orice imagine nouă, de orice obiect sau persoană pe care nu au mai întâlnit-o; ceilalţi, adică noi, privind lumea cu ochii acoperiţi de vălul atâtor prejudecăţi, căutând să descoperim mai întâi de toate aspectele negative ale celuilalt de lângă noi, neîncrezători, superstiţioşi, corupţi.

Cu fiecare prunc care se naşte avem în faţa ochilor noştri şi imaginea pruncului Isus care se naşte iar şi iar pentru fiecare dintre noi. Într-o lume coruptă, pruncul Isus s-a dăruit tuturor, fără a face vreo discriminare. A venit pe pământ atât pentru cei buni, cât şi pentru cei răi, atât pentru cei drepţi, cât şi pentru cei păcătoşi, şi pentru conducători, dar şi pentru oamenii de rând. A trecut peste orice barieră, peste orice delimitare impusă de mentalitatea oamenilor pentru a le dărui tuturor iubirea sa necondiţionată.

Un nou copil se naşte, o nouă viaţă începe... Când va renaşte copilul din noi? Când vom începe o nouă viaţă?

Ovidiu Bişog