Poeme creştine

Crăciun cu rost

Din veacuri de veste răzbate-o solie
Mereu actuală şi iarăşi tot nouă.
Ne place mesajul şi tot ce-o să fie:
Trecutu-n prezent..., viitor amândouă.

Trecutele ziceri cu dor de spăşeală,
În fapt condensate de planul divin,
Devin actuale şi dau la iveală
Puterea de viaţă din cele ce vin.

E viaţa umană din cer asumată
Şi pusă-n lumină divin între noi...
De tot neputinţa ajunge de-odată
Să fie potentă spre lumea de-apoi.

Iar semnul de pace şi de împlinire,
Prin care trecutul dă mâna cu noi,
Deşi nu arată nimic peste fire,
E-n stare să-i smulgă pe toţi din nevoi.

De-aceea-i Crăciunul frumos totdeauna
Şi floarea din cer nu îngheaţă deloc...
Chiar viscolul iernii sau poate furtuna
Devin alinare de intră în joc.

Căci sufletul are căldură în el,
Iar inima noastră, de-i carne, nu-i bai...
E tristă doar mintea vreunui rebel
Şi-i rană păcatu-n piciorul de plai.

Să fie iar viaţa aşa cum a fost!
Să fie lumină-n meleagul de vis!
Căci soarta umană mai are un rost:
Ne-o spune Crăciunul prin tot ce s-a zis.

Pr. Cristian Chinez

* * *

Împlinire

Generaţii îmblănite în speranţă,
Înfăşate în izvoare de iubire,
Cu ochii râzând la mistere,
Gângurind din Scriptură, ei speră.

Păşind apăsat cu profeţii,
S-au oprit la tulpina lui Iese.
Cu fruntea udată de rouă,
Văd cerul plouând pe Cel Drept.

Creştinii, copii îmbujoraţi,
Aburind în Advent de credinţă,
Din noapte ieşind spre lumină,
Luminând, ei trăiesc luminaţi.

Crăciunul e strigăt în noapte,
Betleemul nu-i molul cel plin.
Cristos nou-născut vă imploră
Lăsaţi-vă, oameni, iubiţi.

Pr. Emil Lucaci

* * *

Noapte de Crăciun

Clopotele sună-n sărbătoresc grai,
Adunând creştinii de pe străbun plai
Şi, cu bucurie, tainic, ne vestesc
C-a venit pe lume prunc dumnezeiesc.

Noaptea e târzie, fulgi uşori, lin, cad,
Cerească solie, pe verdele brad
Care ne-aminteşte în mod maiestuos
Că pruncul venit e Domnul Cristos.

Tot e vis de basm, caldă armonie
În această sacră, dulce feerie
Când în miez de noapte, cerul se uneşte
Cu pământul dornic care-l proslăveşte.

O ce veste mare, de mult aşteptată
E-n această noapte, noapte minunată
În care coboară cerul pe pământ
În coruri celeste de angelic cânt!

Veniţi fraţi cu toţi, veniţi mic cu mare
În această sfântă, mare sărbătoare
Să-i aducem darul nostru mult modest
Pruncului sosit din înalt celest.

N.L. (Butea)