Vicoforte

Dacă aveţi ocazia de a călători pe autostrada de la Torino spre Savona, merită să faceţi un popas, o vizită şi o rugăciune la cel mai mare şi mai important sanctuar din Piemonte: Vicoforte. Situat la doar 7 km de Mondovi (provincia Cuneo), acest loc de pelerinaj atrage anual aproximativ un milion şi jumătate de pelerini.

Cinstirea Mariei aici începe în jurul anului 1592. Într-o zi a acestui an un vânător a tras cu arma, involuntar, asupra unei fresce în care era reprezentată Maica Domnului cu pruncul. Imaginea a început imediat să sângereze, iar acest fenomen miraculos şi harurile obţinute, au început să atragă primii pelerini din întreaga Italie. Toţi veneau să implore protecţia Mariei în caz de nenorocire sau de pericole grave.

Construirea sanctuarului a început în anul 1596, dar s-a încheiat mult mai târziu, abia în anul 1733. Iniţiatorii au fost episcopul Antonio Castrucci şi Carol Emanuel de Savoia. Ei şi-au propus un sanctuar măreţ, dar şi o capelă pentru mormintele familiei regale de Savoia. Printre arhitecţii care şi-au lăsat amprenta aici, cel mai cunoscut este Francesco Gallo, din Mondovi, cel care a realizat partea superioară şi ornamentele baroce de o frumuseţe aparte.

La Vicoforte impresionează mărimea cupolei, fiind cea mai mare din lume: diametrul de 37,15 m, înălţimea de 75 m, cu un perimetru la bază de 250 m. Mai mult, întreaga cupolă este acoperită cu fresce. Toate picturile care acoperă cupola şi pereţii sanctuarului însumează o suprafaţă de 6.023 m². Picturile ce au o temă unică ilustrează viaţa, misiunea, înălţarea la cer şi glorificarea Maicii Domnului.

Analizând cu atenţie picturile, se poate recunoaşte aportul a trei mari şcoli italiene din Veneţia, Bologna şi Milano, prin trei mari reprezentanţi: Giuseppe Galli Bibena, Felice Biella şi Mattia Bortoloni.

În decorarea cupolei este interesantă prezenţa permanentă a cifrei 8. Sunt opt mari ferestre ovale (cu diametrul de 6 m), care inundă cu lumină cerul pe care se află 64 (8x8) de stele aurite, împărţite în opt grupuri. Opt perechi de îngeri adulţi veghează asupra pământului şi amintesc de episoade importante din viaţa Mariei.

Sus, pe cupolă, Maria este aşezată în centru, ca o mijlocitoare între popor şi Sfânta Treime, reprezentată deasupra în interiorul unei alte mici cupole.

Iniţial sanctuarul a avut doar un turn. Primul a fost construit în prima etapă, în anul 1642. La zece ani după aceea au fost construite altele două, în faţă. Pentru simetrie, a fost construit şi al patrulea, chiar dacă doar primul a fost clopotniţă.

Marea absidă a sanctuarului este dedicată sfântului Rochus, deoarece el a salvat poporul de marea ciumă din anul 1630.

În interior se poate vedea "un mic templu", iar aici, într-o ladă de argint, se păstrează pictura care a sângerat în anul 1592.

Între anii 1709 şi 1714, sculptorul Giuseppe Gaggini a realizat statuia Margaretei de Savoia.

Merită amintite două episoade dureroase din lunga istorie a acestui sanctuar. Primul s-a întâmplat la 16 august 1809, când papa Pius al VII-lea a devenit prizonier şi era escortat de soldaţii francezi sub comanda colonelului Boissard. Papa, în vârstă de 70 de ani, bolnav, purtat într-o trăsură, a cerut voie să se roage măcar un sfert de oră în sanctuar. Colonelul, care nu mai avea răbdare să aştepte, a intrat, fără pic de respect, cu calul său în biserică. Trăsura papei se păstrează şi azi în muzeul bazilicii.

Al doilea episod s-a întâmplat în anul 1812, când francezii au jefuit şi au luat tot tezaurul, vânzându-l la Paris. Tezaurul consta în 2.381 de diamante, 247 de rubine, 774 de perle şi 74 de smaralde.

Pr. Iosif Dorcu