Gânduri la centenar

An jubiliar

Puţine persoane, din ziua de astăzi, au avut ocazia să citească revista "Lumina creştinului" în anii primelor apariţii, dacă nu, ca şi mine, găsind ascuns de către bunici, printre puţinele lucruri la care ţineau foarte mult, vreun număr al revistei [...] Mă fascina mult pentru că se scria foarte simplu, folosind un limbaj firesc, fără artificii lingvistice complicate, iar pagina cu glume era o satisfacţie totală ca de altfel şi o lecţie pentru viaţă. [...]

Dar anii au trecut şi soarta istoriei a permis din nou publicarea revistei, iar eu am ajuns să fac parte dintre cei care se îngrijeau de apariţia acesteia. Ocupându-mă de partea tehnică, în special de ceea ce se numeşte tehnoredactare, am insistat în primul rând pentru stabilizarea titlului revistei care între anii 1990 şi 1995 a schimbat de mai multe ori formatul şi caracterul. Pentru a da continuitate şi a distinge cu mai multă uşurinţă dintre alte publicaţii revista "Lumina creştinului", am stabilit menţinerea aceluiaşi format şi caracter tipografic al titlului care, de altfel, observ că se continuă şi astăzi. Succesiv am prezentat cererea la Biblioteca Naţională a României de la Bucureşti pentru obţinerea codului ISSN care permite identificarea publicaţiei la nivel mondial. De asemenea, un interes important l-am manifestat pentru selectarea de imagini cât mai apropiate tematicilor abordate ca de altfel şi a celor pentru prima pagină. Nu căutam doar să fie sugestive, ci m-am străduit să selectez pe acelea care să aibă şi un bogat conţinut educativ [...]

Aş mărturisi că, pentru apariţia în timp a revistei, în săptămâna tipăririi acesteia se lucra neîntrerupt [...] Obiectivul era unic şi imutabil, tipărirea în timp a revistei! O continuă întrecere cu timpul care nu putea fi oprit [...]

Dar cum jubileul nu este un punct de sosire şi nu a avut un scop în sine, e bine de privit mai departe. Bilanţul nu este doar suma realizărilor în decursul celor o sută de ani, dar şi momentul reflecţiei asupra lipsurilor care au presărat existenţa acestei publicaţii. Aşadar, această reflecţie asiduă trebuie să producă o propunere şi mai hotărâtă de a îmbunătăţi calitatea culturală, literară, spirituală şi educaţională a revistei. S-a trudit mult şi s-a ajuns până în momentul de faţă, dar pentru a continua se cere şi mai mult, pentru că societatea este într-o continuă schimbare, iar paginile revistei trebuie să bătătorească mereu calea vieţii comunităţii pentru care este destinată.

Adrian Florian (tehnoredactor în perioada iulie 1995 - august 1997)