Evocare prin teatru a ep. Anton Durcovici
Teatrul Luceafărul din Iași, în seara zilei de 28 octombrie, a fost gazda unei premiere de excepție. Pe scenă au urcat actorii băcăuani ai Teatrului din Clopotniță, oferind celor 800 de spectatori - din Iași sau veniți din alte localități - piesa de teatru "Anton Durcovici - omul cu fața de bronz". În cadrul reprezentației s-a dorit evidențierea arestării, anchetării și morții episcopului martir.
Piesa de teatru a avut ca fundament expunerea unui eveniment istoric, o dramă trăită pe deplin de către ep. Anton Durcovici. Documentarea istorică s-a făcut cu ajutorul materialelor de la CNSAS, a declarațiilor episcopului Anton Durcovici din timpul detenției, a înregistrărilor mărturiilor preoților greco-catolici și romano-catolici care au supraviețuit închisorilor comuniste și a diverselor documente oficiale din arhiva Securității, așa cum afirmă scenaristul Laurențiu Budău.
Pentru a putea beneficia cât mai mulți de acest moment de mare spiritualitate, spectacolul a fost prezentat de două ori: la ora 17.00 și la ora 19.30.
După o introducere a pr. Iosif Dorcu, pe scenă au urcat actorii: Dumitru Rusu (în rolul ep. Anton Durcovici), Ion Coșa, Laurențiu Budău, Ștefan Ionescu, Nina Ionescu, Ciprian Cârstiuc, Iulia Solomon, Adina Iftime și Tiberiu Gabor.
Personajele, în ordinea intrării în scenă sunt: episcopul Anton Durcovici (la 23 de ani și în jurul vârstei de 60 de ani), Maria Durcovici, cei trei copii vizionari de la Fatima, preasfânta Fecioară Maria de la Fatima, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, pr. Rafael Friedrich, trei securiști, un militar dactilograf, generalul anchetator, o fetiță la fereastră, securista, Mons. Alois Boga, milițianul "Piccolo", pr. Otto Farrenkopf. Ca personaje colective mai apar: femei, copii, bătrâni, agenți, oameni de ordine.
Scenariul este semnat de Laurențiu Budău, iar regizor a fost Ion Coșa.
La finalul celui de-al doilea spectacol, PS Petru Gherghel, marcat de cele văzute, a mulțumit întregului colectiv de actori, implicați în acest act de cultură și spiritualitate.
Piesa se joacă în cadrul unei campanii de popularizare a personalității episcopului martir. Se va organiza și o "caravană Durcovici", piesa urmând să fie reprezentată în mai multe comunități din dieceză.
Pr. Cristian Bîrnat
* * *
- "Ce ați venit să vedeți, așadar, aici? Istoria unui ucis? Istoria unui învins? Ce ați venit să vedeți? Vă spun că mult mai mult decât atât: istoria unui mare învingător, istoria unui sfânt... Episcopul Anton ne-a fost răpit, și nu a revenit niciodată la Iași. Avem doar catedrala veche ca mărturie a slujirii sale. Mulți nu i-am văzut niciodată chipul. Nici măcar osemintele. Și totuși ne gândim la el nu ca la un om pierdut în istorie, ci ca la un om care a învins istoria și a cucerit cerul. Această cucerire a cerului dorim să ne-o confirme cât mai curând și sfânta maică Biserică a Romei". (Pr. Iosif Dorcu, Din discursul introductiv)
- "Relația mea cu episcopul Anton Durcovici a fost puțin dificilă la început și am încercat să-i pătrund tainele pentru a înțelege mai bine duritatea și dorința lui de a fi tare în credință. Este foarte greu pentru noi, ca oameni, să trecem prin ceea ce a trecut el. Eu am recunoscut la o repetiție că dacă mie mi s-ar fi întâmplat lucrul acesta probabil aș fi suportat o săptămână după care aș fi spus tot ce ar fi voit securiștii. Probabil Durcovici este alături de mine, toată Episcopia Catolică este alături de mine". (Actorul Dumitru Rusu, după spectacol)