Împreună suntem misionari
Pr. Isidor Mîrț a primit din partea PS Petru Gherghel în ziua de 17 august, când a avut loc consacrarea altarului și sfințirea bisericii din Bogata, unde a fost paroh timp de trei ani, crucea și mandatul misionar pentru a merge în misiunea din Maikona (Kenya). Înainte de a pleca, l-am rugat să răspundă la câteva întrebări.
- Părinte Isidor, porniți în cea de-a treia experiență misionară. Cu ce sentimente vă întoarceți?
Mă întorc cu mare bucurie, pentru că, în cele 54 de sate ale misiunii, sunt încă mulți care nu au primit Botezul, dar care se apropie de Cristos. Mă bucur că Dumnezeu mi-a dat darul acesta și simt că este voința lui să mă reîntorc.
- Ce v-a marcat cel mai mult în cele două experiențe misionare de până acum?
Cel mai mult m-a impresionat bucuria oamenilor de a primi evanghelia și dorința de a-i face loc lui Cristos. Se bucură când le vorbești de Dumnezeu și îi încurajezi să se roage. Un bătrânel (71 de ani) a învățat să facă semnul crucii, așa cum putea el. Când ne întâlneam, mă oprea: "Părinte, ia vedeți, fac bine semnul crucii?", și se bucura. Este simplitatea și deschiderea generoasă a sufletului lor. E minunat să îl ajuți pe Isus să semene sămânța credinței în suflete.
- Au existat și momente mai puțin plăcute?
Cu siguranță. Îmi amintesc de un tânăr de 21 de ani, primul născut al familiei, care trebuia să aibă grijă de părinți, frați și surori. Mușcat fiind de șarpe, ne-au chemat prin radio să mergem și să-l aducem la dispensarul misiunii, dar era la 74 km. Nu aveam motorină și nu se găsea nici în sat. N-am reușit să ajungem, tânărul a murit și a fost o durere mare. Dacă am fi avut posibilitatea să cumpărăm mai multă motorină, poate altfel ar fi stat lucrurile. Au fost momente în care a fost greu cu banii, dar au existat și multe momente fericite.
- Privind la situația lor, la mentalitatea și la modul lor de viață, pe ce trebuie să pună accentul un misionar pentru a-l vesti pe Cristos?
Acolo oamenii au altă cultură. Pentru a-l duce pe Cristos, trebuie să iei ceea ce e frumos în cultura lor și să le dai semnificație religioasă. De exemplu, în fiecare an au o sărbătoare în care aduc jertfă câte un miel de parte bărbătească, de un an. Se numește Sorio și este o sărbătoare de mulțumire pentru ajutor, pentru sănătate, pentru iertare. Ca să înțeleagă ce este sfânta Liturghie, li s-a spus că sfânta Liturghie este Sorio a Cristo - jertfa lui Cristos, adică jertfa a fost făcută de Isus pentru iertare și mulțumire. În cultura lor toate au o simbolistică. La nașterea unui copil, femeile cântă de bucurie că s-a născut o viață. Țin mult la încrederea și respectul față de celălalt. Odată le vorbeam la Liturghie oamenilor despre iertarea dușmanilor, că trebuie să-i iubești, și ei mi-au spus: "Părinte, noi nu avem dușmani". Trăind în trib ca frați și surori, se simt mult mai legați între ei, iar această solidaritate îi ajută să treacă peste greutăți. De exemplu, refuzul de a ajuta pe cineva cu mâncare poate fi pedepsit de sfatul bătrânilor cu reținerea bunurilor și excluderea din trib, cea mai mare pedeapsă. Nu mai poți să participi la sărbători, ești ca și mort pentru trib.
- Ce le transmiteți celor de acasă?
Să se roage pentru noi și pentru cei pe care îi ajutăm să-l cunoască pe Dumnezeu; să ne susțină în măsura posibilităților lor, pentru a avea mijloacele necesare. Avem nevoie de medicamente, hrană și motorină pentru a-i ajuta pe cei săraci. Noi îi asigurăm de rugăciunile noastre. Îl rugăm pe Dumnezeu să-i răsplătească pe toți binefăcătorii, pe cei care se roagă, pe cei care își oferă suferința lor. Fiecare creștin are misiunea de a împărți darul primit. Împreună suntem misionari!
Pr. Florin-Petru Sescu