Knock
La două sute de kilometri spre nord-vest de capitala irlandeză Dublin, pelerinul va întâlni cel mai mare sanctuar din această țară: "Fecioara Maria, Regina Irlandei", de la Knock.
Era în după-amiaza zilei de 21 august 1879. O doamnă, în vârstă de 45 de ani, care îngrijea biserica, pe la ora 19.00 a plecat până la o vecină. Trecând prin curtea bisericii, a văzut niște statui pe un perete, dar a crezut că le-a cumpărat parohul de la Dublin. După o jumătate de oră s-a întors însoțită de Mary Byrne (29 de ani), ca să închidă ușa mare a bisericii. Abia acum, uitându-se amândouă mai clar, și-au dat seama că e o apariție. Au chemat imediat vecini, rude, chiar și copii, ca să vadă minunea. Un număr de 15 persoane, cu vârste între 5 și 75 de ani, au văzut, pe peretele sudic al bisericii, apărând Maica Domnului însoțită de sfântul Iosif și de sfântul Ioan evanghelistul.
Fecioara Maria a fost descrisă de vizionari ca fiind foarte frumoasă, stând în picioare, cam la un metru mai sus de pământ. Purta o mantie albă lungă, prinsă în jurul gâtului, și o coroană, strălucitoare și aurie. Chipul Mariei părea într-o rugăciune profundă, cu ochii îndreptați spre cer, iar mâinile erau împreunate la nivelul umerilor. Una dintre vizionare, Bridget Trench, a alergat să îmbrățișeze picioarele Mariei, dar și-a dat seama că era doar o imagine pe acel zid, deși era atât de clar vizibilă și atât de strălucitoare.
Sfântul Iosif, îmbrăcat ca îngerii cu tunică albă, era în partea dreaptă a Mariei, cu capul înclinat spre ea, în semn de respect. Sfântul Ioan era în partea stângă a Fecioarei, având o mitră pe cap. Dădea impresia că predică, având în mâna stângă o carte.
Puțin mai în spate, spre stânga se vedea un altar, iar deasupra altarului, o cruce mare și un miel (imagine simbolică a lui Isus). Împrejurul altarului erau câțiva îngeri în adorație.
Vizionarii au rămas în fața imaginii două ore, rugându-se sfântul Rozariu, chiar dacă ploua. Când a început apariția era încă lumină, însă chipurile celor trei sfinți se vedeau foarte clar, având hainele albe, strălucitoare.
La 8 octombrie 1879, arhiepiscopul de Tuam a constituit o comisie pentru analizarea celor întâmplate. Din comisie făceau parte arhiepiscopul, câțiva canonici și parohi din împrejurimi. Concluzia a fost: "Toți vizionarii, prin cele afirmate, sunt vrednici de crezare". Jurnaliștii, sosiți chiar și de la Londra, în anul 1880, la Knock, uimiți de mărturiile vizionarilor, au notat: "Persoanele care dau mărturie sunt numeroase, respectabile și respectate de către vecinii lor..."
În anul 1936, arhiepiscopul de Tuam, Gilmartin, a stabilit o altă comisie de investigație și a primit mărturia a doi supraviețuitori: Mary O'Connell și Patrick Byrne. Mary O'Connell a spus: "Tot ceea ce am declarat am făcut-o cu sinceritate, știind că peste puțin timp mă voi prezenta în fața lui Dumnezeu". A murit la câteva luni după aceea.
Se pot vedea aici cinci biserici: Biserica Aparițiilor, biserica parohială, bazilica mare, capela sfântului sacrament și capela pentru spovezi.
Noul sanctuar a fost terminat în anul 1976 de Mons. James Horan. Fiind un om de mare curaj și viziune, el a inițiat construirea noii bazilici și a întregului complex pentru pelerini. A avut și inițiativa construirii unui aeroport în apropierea localității Knock. Papa Ioan Paul al II-lea, venind aici în pelerinaj în anul 1979, cu ocazia centenarului aparițiilor, a declarat sanctuarul ca basilica minor și a oferit un trandafir de aur. Pelerină la Knock a fost și fericita Tereza de Calcutta, în iunie 1993.
Sanctuarul din Knock, fiind loc de pelerinaj internațional, este vizitat anual de peste un milion și jumătate de pelerini.
Pr. Iosif Dorcu