Înfăptuirea evanghelizării
Poate părea forțat spre exagerare, dar cuvântul potrivit este întrupare. Evanghelizarea este întrupată în realitatea persoanelor umane și în condițiile de viață ale acestora prin acțiunea pastorală. Nu este vorba de activitate (opusul pasivității) în sensul ei larg, ci de acțiune sau înfăptuire concretă, acum și aici. Omul este luat în primire în chiar dinamismul activităților și al responsabilităților sale, iar frontul de mișcare nu este cel al ideilor frumos ambalate și propuse spre împlinire, ci tocmai cel practic și operativ.
Desigur, primii care se dedică (spre a nu spune că se înhamă) în ceea ce privește acțiunea pastorală sunt păstorii sau cei care călăuzesc poporul lui Dumnezeu, din care, de altfel, fac și ei parte. Dinamica de bază a ceea ce se cheamă acțiune pastorală este aceea de a promova și a susține credința creștină, ca și de a crea condițiile de practicabilitate efectivă în situațiile istorice concrete. Iar în această perspectivă, prin participarea la preoția comună, înșiși credincioșii au, la rândul lor, dreptul-datorie de a înfăptui evanghelizarea. Căci numai o angajare hotărâtă pe acest plan determină credința să nu se reducă la o dimensiune statică, ci să producă roade și să se transforme în acel ferment care să întrețină creșterea și răspândirea împărăției.
Pr. Cristian Chinez