Bonaria

Ziua de 22 septembrie 2013 va rămâne scrisă cu litere de aur în istoria Sardiniei, deoarece în această zi papa Francisc a fost în pelerinaj la cel mai mare sanctuar din insulă: Madonna di Bonaria (Cagliari). Papa a celebrat sfânta Liturghie, s-a recules în faţa statuii miraculoase şi a avut întrevederi cu oameni ai locului, cu bolnavi, cu tineri.

Istoria acestui sanctuar începe în anul 1370. Conform tradiţiei, o navă, pornită din Catalonia, a fost surprinsă de furtună. Marinarii, pentru a se salva, au hotărât să arunce în mare tot ce era mai greu. Printre lucrurile aruncate a fost, în cele din urmă, şi o ladă, fără să ţină cont ce conţinea aceasta. La contactul lăzii cu marea, furtuna s-a oprit imediat. Lada a fost găsită la malul mării lângă Cagliari, de nişte călugări. Când au deschis-o, au găsit o statuie a Maicii Domnului, care într-o mână îl ţinea pe pruncul Isus în braţe, în cealaltă ţinea o candelă. Evlavia către această statuie miraculoasă s-a răspândit imediat în toată Sardinia. Este invocată mai ales de marinari, ca protectoare a lor.

Mai târziu, cuceritorii spanioli care au ajuns în America de Sud au dat capitalei Argentinei numele acestui sanctuar: Buenos Aires (Bonaria).

Pe colina Bonaria exista de fapt un castel şi o biserică din timpul regelui Alfons de Aragon. Biserica a fost încredinţată, în anul 1335, călugărilor Sfintei Fecioare Maria a Răscumpărării celor captivi (mercedares).

Sanctuarul propriu-zis este constituit din biserica mică (din sec. al XIV-lea), care se află în partea stângă a bazilicii.

Construirea bazilicii a început în anul 1704, când afluxul de pelerini a fost din ce în ce mai mare. La început un arhitect din nordul Italiei a proiectat o construcţie barocă, dar, mai târziu, arhitectul Giuseppe Viana a regândit proiectul în stil neo-clasic.

Edificiul a fost consacrat în anul 1885, dar a fost finalizat abia în anul 1925, an în care papa Pius al IX-lea i-a conferit titlul de basilica minor.

La 13 septembrie 1907, papa Pius al X-lea a declarat-o pe Maica Domnului de la Bonaria patroană a Sardiniei.

Statuia veche, cinstită aici, se află în sanctuarul vechi, în altar. Pelerinii care ajung aici pot urca, pe nişte trepte, până lângă statuie, pentru a o venera.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sanctuarul a fost grav avariat. Aşa se face că va fi restaurat între anii 1947 şi 1960, iar ultima dată în 1998.

Pentru a ajunge la intrarea în bazilică, pelerinul urcă multe trepte. Ajuns în faţa bisericii, va întâlni o faţadă simplă, cu trei uşi, iar deasupra, doar cât corespunde navatei principale, un portic ornat cu un triunghi în partea superioară. În triunghi se poate vedea stema ordinului călugăresc prezent aici.

Ajuns în interior, pelerinul va fi impresionat, mai întâi, de cupola octogonală de deasupra altarului (înaltă de 50 m), iar apoi de mozaicul viu colorat din spatele altarului. În ambele laterale se află mai multe capele, toate dedicate Maicii Domnului: "Maria Ajutătoare", "Înălţarea la cer a Mariei", "Fecioara de la Fatima", "Regina Sfântului Rozariu" şi altele.

Deasupra altarului mare se poate vedea un baldachin sprijinit pe patru coloane de marmură verde, decorat cu chipuri de îngeri în rame aurite. În partea din spate a prezbiteriului se află o reproducere a statuii Maicii Domnului de la Bonaria.

Sărbătoarea Maicii Domnului de la Bonaria este celebrată anual la 28 aprilie.

Alţi trei pontifi romani au venit în pelerinaj la Cagliari: Paul al VI-lea (24 aprilie 1970), Ioan Paul al II-lea (20 octombrie 1985) şi Benedict al XVI-lea (7 septembrie 2008).

Pr. Iosif Dorcu