Notre Dame de la Garde (Marsilia)

Oraşul francez de pe coasta Mării Mediterane, Marsilia, este dominat de sanctuarul închinat Maicii Domnului, Notre Dame de la Garde. Construit pe o colină în partea de sud a vechiului port, sanctuarul va sărbători, în anul 2014, 800 de ani de existenţă.

Un pelerin, ajuns acolo, scria: "Am venit aici pentru mângâierea şi liniştea pe care o găsesc la picioarele Maicii Domnului, apoi pentru încântarea ochilor pe care mi-o oferă bazilica, pentru imaginea panoramică, pentru aerul curat şi pentru spaţiul înconjurător, dar şi pentru senzaţia de libertate".

Istoria începe în anul 1214, când un preot numit Pierre construieşte o capelă dedicată Mariei. Ca prin minune, această capelă devine un veritabil loc de rugăciune. Vin aici să mulţumească Mariei toţi marinarii care au ajuns cu bine în port, dar, mai ales, cei care au scăpat cu viaţă în urma unor naufragii pe mare. După moartea constructorului, capela va deveni o mică mănăstire, ca abia în secolul al XV-lea să devină o biserică, frumos împodobită, dedicată sfântului Gabriel.

În decursul secolelor, de mai multe ori a fost mărită pentru a putea primi mulţimile de pelerini. Pentru a fi apărată, în anul 1536 a fost înconjurată de ziduri puternice. Revoluţia Franceză a distrus biserica. Va fi redeschisă abia în anul 1807.

Actualul edificiu datează din anul 1853 şi este o capodoperă, cu o policromie de origine bizantină, ce aparţine arhitectului Henry Espérandieu.

Merită toată atenţia şi admiraţia cripta simplă şi austeră, biserica prin excelenţă strălucitoare datorită mozaicurilor aurite, statuia de argint de la altarul principal, mulţimea mare de ex-voto-uri (oferite mai ales de marinari, salvaţi din naufragii sau lupte pe mare), şi, desigur, statuia monumentală din vârful turnului.

E interesant şi jocul de culori al zidurilor: în exterior, pietrele albe alternează cu pietrele verzi; în interior, mai ales pe stâlpi şi în arcade, alternează rânduri de marmură albă cu rânduri de marmură roşie. Aceste combinaţii dau sanctuarului un aspect de lumină şi bucurie.

În sanctuar sunt cinci statui ale Maicii Domnului. Prima este o statuie de lemn aşezată în capela lumânărilor. A mai existat, până în anul 1793, una numită Fecioara cu ostensor, adică o statuie din argint căreia, în timpul adoraţiei, i se punea în mâna dreaptă un ostensor pentru sfânta ostie, iar statuia pruncului era pusă la picioarele Mariei. Când nu era adoraţie, era pus pruncul în locul ostensoriului.

La 20 martie 1793 conducerea oraşului de atunci a suprimat sărbătoarea Bunei-Vestiri din acel an şi toate obiectele religioase (printre care şi această statuie) au fost vândute sau topite. A rămas doar un crucifix mare, care poate fi văzut şi azi în criptă.

În spatele altarului din criptă se poate vedea statuia Fecioara cu buchet. La 4 aprilie 1807, când s-a redeschis sanctuarul, o doamnă din Marsilia a donat o statuie cumpărată la o licitaţie, dar care aparţinuse unui convent. Şi pentru că zilnic se punea în mâna Mariei un buchet de flori, a fost numită astfel.

Deasupra altarului principal se află o statuie preţioasă, din argint presat (tehnică prin care bucăţi de argint sunt lovite cu ciocanul până devin monolit), operă a artistului Chanuel. Artistul a lucrat şase ani la această statuie, care a fost terminată în anul 1837 şi încoronată în anul 1931, în prezenţa a 49 de episcopi.

Dar monumentală, prin excelenţă, este statuia mare, aşezată în vârful turnului. Nu este din metal masiv, dar a fost realizată din patru bucăţi, după o metodă nouă pentru acea epocă: galvanoplastie. A fost acoperită cu foiţă de aur. Are 11,2 metri înălţime şi o greutate de 9.796 kilograme.

Aici sosesc anual aproximativ două milioane de pelerini.

Pr. Iosif Dorcu